Mafia de stat

Cazul Vladimir Filat - ministru de stat (PD)

Nascut in 1969 in satul Lapusna, Hancesti. Studii: facultatea de drept a Universitatii Ioan Cuza din Iasi. 1994-1997 - director general la "RoMold Trading SRL", Iasi. 1997-1998 - presedinte al Consiliului administrativ al Societatii "Dosoftei", Iasi. In 1998 - director general al Departamentului privatizare si administrare a proprietatii de stat.

Istoric:

Ministrul de Stat Vladimir Filat, omul lui Diacov, a devenit cunoscut datorita unei operatii de rasunet: vanzarea a sase avioane "TU-154" unei firme rusesti, prin negocieri directe, de catre o comisie speciala al carei presedinte a fost Filat. Cele sase aparate de zbor, dintre care doar doua erau scoase din uz, au fost vandute pentru 1 milion 110 mii dolari. Pe langa afacerile "TU 154" si "Combinatul de Tutun Chisinau", care s-au aflat si in atentia Comisiei de ancheta a Parlamentului, Vladimir Filat a mai fost implicat si in alte scandaluri de coruptie.

Gruparea Lucinschi l-a propulsat pe Filat, unul dintre cei mai de seama infractori din Moldova, intr-un post similar celui de Secretar general al Guvernului. Vladimir Filat, in calitatea sa de director general al Societatii Comerciale "RoMold Trading SRL", cu sediul la Iasi, a semnat cu "Tutun SA" (Combinatul de tutun din Chisinau), la 8 octombrie 1997, un "contract de distribuire exclusiva" pe teritoriul Romaniei a tuturor produselor de tutun ale combinatului. In timpul campaniei electorale parlamentare din acea perioada, datoriile firmei lui Filat fata de "Tutun SA" constituiau 1 milion 576 mii 501 lei moldovenesti. La sfarsitul anului 1998, datoriile firmei erau de 675 mii. Aflandu-se in functia de director general al Departamentului privatizarii si administrarii proprietatii de stat, Vladimir Filat isi continua afacerea, in calitatea sa de functionar de stat, si in prejudiciul "Tutun SA", intreprindere la care actionar majoritar este statul. De mentionat ca "Tutun SA" avea, in 1998, datorii fata de Bugetul de Stat, la capitolul impozite, de aproape 70 milioane lei moldovenesti.

Pentru afacerea cu tigari "MT" coordonata de Vladimir Filat a fost intentat un dosar la Parchetul Iasi, trimis apoi Parchetului Tribunalului Bucuresti. Potrivit rechizitoriului, Filat urma sa fie trimis in judecata, dupa stabilirea intregii activitati infractionale, inclusiv cea sub incidenta Legii Sigurantei Nationale a Romaniei. Vladimir Filat a montat o adevarata retea infractionala si de influenta la diverse niveluri decizionale ale statului roman - Directia Generala a Vamilor, Ministerul Finantelor - pentru a aduce tigari "MT" de contrabanda. Organele Politiei judetului Iasi, impreuna cu ale altei institutii de control, au organizat, la 12 septembrie 1998, un flagrant prin care au fost capturate patru TIR-uri cu 1.852.400 pachete tigari MT de contrabanda, in valoare de 7.409.600.000 lei (romanesti). Captura a fost posibila si datorita interventiei in acest caz a SRI, care a monitorizat, potrivit mandatului nr. 00492/1998 al Parchetului Curtii Supreme de Justitie, convorbirile telefonice ale lui Filat si a stabilit conexiunile cu autoritati si oameni de afaceri din Romania, precum si organizarea transportului ilegal, pus la punct cu toate detaliile de oficialul basarabean.

Afacerea traficului de tigari a fost organizata, potrivit rechizitoriului, de Vladimir Filat, cetatean al Republicii Moldova, asociat la SC Romold Trading SRL Iasi, de Ionel Stan, directorul general al firmei, si de Cristian Burlacu, angajat ca declarant vamal la Romold Trading, care l-a cooptat in suita de falsuri si ilegalitati pe tatal sau, Gheorghe Burlacu, adjunct la Vama Iasi. De asemenea, activitatea a fost favorizata de Gheorghe Ududoiu, director in Ministerul Comertului, cel care a semnat ilegal aprobari pentru timbre de marcaje, desi astfel a incalcat atat atributiile pe care le avea, cat si legea. Romold Trading SRL Iasi a dobandit contractul international de distributie exclusiva nr. 56/8.10.1997, prin care a devenit distribuitor unic pentru Romania al produselor Combinatului de Tutun din Chisinau.

Rechizitoriul probeaza relatia dintre Burlacu, Stan si Vladimir Filat cu factori de raspundere din Ministerul Comertului, relatie care apare intr-o discutie telefonica dintre Filat si Stan, directorul firmei sale, inregistrata de SRI si aflata ca proba la dosar. Cei doi sunt surprinsi intr-o discutie despre introducerea in tara a transportului ilegal de tigari, de care erau constienti ca se face cu incalcarea multor dispozitii legale in vigoare. Stan i-a raportat lui Filat ca s-a aranjat falsul si ca nimeni nu-i va mai deranja afacerile.

Rechizitoriul mai noteaza ca, "din inregistrarile efectuate de catre SRI rezulta in plus fata de celelalte probe administrate in cauza faptul ca efectuarea acestui import nelegal a fost indelung elaborata de catre inculpati, invinuiti si Vladimir Filat". De asemenea, au fost identificati numerosi oameni politici, oameni de afaceri si membri ai administratiei centrale a statului care au facut trafic de influenta in favoarea lui Filat sau care au actionat in favoarea lui.
In calitatea de responsabil de privatizare Filat a mijlocit adjudecarea unui imobil din centrul Chisinaului, in strada M. Kogalniceanu 61, in beneficiul rudei sale Artur Filat. Dupa ce Artur Filat a cumparat cateva apartamente situate deasupra barului "Solar", o carciuma cu oarecare vad, si a decis sa puna mana si pe barul amintit printr-o licitatie organizata de Departamentul condus de Vladimir Filat. Evident, la licitatie a fost inscrisa o singura firma, si anume "Artas", care apartinea lui Artur Filat.

Cazul Valeriu Pasat - ministru al Apararii

Nascut in 1958 in satul Scumpia, raionul Falesti. Studii: Universitatea de Stat din Chisinau, Academia Diplomatica a MAE al Rusiei. Profesor de istorie, specializare in politica externa si relatii internationale, doctor in istorie. 1988-92 - colaborator stiintific superior la Institutul de Istorie din Moldova; sef al sectiei ideologie la Comitetul orasenesc Chisinau al Partidului Comunist. 1992-94 - consilier si ministru consilier la Ambasada RM in Rusia. 1994-98 - Ambasador in Federatia Rusa. 1998-99 - Ministru al Apararii. Prietenia sa cu Mitropolitul Vladimir, sau alte motive, l-au determinat pe acesta sa-l avanseze pe vladica la gradul de colonel in rezerva, desi acesta si-a terminat stagiul militar la marina, ca simplu soldat, intrand apoi direct in straie bisericesti.

Printr-un ordin semnat de Valeriu Pasat (pe atunci inca ministru al Apararii), patrimoniul escadrilei de Aviatie mixta a fost transmis in proprietatea firmei cu capital de stat "Vichi". Acest patrimoniu include toate avioanele de transport militare din dotarea Ministerului Apararii (de tip AN-26, IL-18, AN-2 si AN-72), parcarile B-6 si B-9, ce apartin escadrilei, cladirea si tehnica centrului aeronautic de pregatire, utilaje, tehnica aeronautica, parasute, etc. Doar costul unui avion de tip AN-72 este intre 300.000 si 400.000 dolari.

Aceasta firma, creata de fostul ministru Pavel Creanga pentru a stoarce bani din buget, a fost inclusa pe lista Comisiei de privatizare, publicata in Monitorul Oficial la 28 mai 1999. Întrucat starea firmei a fost considerata precara, iar averea ei nu prezenta interes pentru cumparatori, pretul de vanzare a fost destul de mic.

Desi ordinul a fost inregistrat la 24 aprilie, el a fost in realitate emis abia dupa ce firma "Vichi" a fost inclusa in Programul de privatizare. Lucrurile devin clare daca precizam ca de cumpararea firmei respective se interesa Nicolae Guboglo, seful Statului Major, mana dreapta si persoana de incredere a lui Pasat, actualmente sef al SIS (servicul de informatii).
Pasat mai este reponsabil de fapte care pot fi confirmate de contractele nr.25/031 din 17.02.1997 si 43/U din 7.02.1997, incheiate intre Directia aprovizionare a Ministerului Apararii si SA "Megaplast" din orasul Toliati si, respectiv, SA "Tehnovolga" din orasul Nijnii Novgorod (ambele din Federatia Rusa). In baza Hotararii Procuraturii Militare din 23 ianuarie 1998, in luna aprilie a aceluiasi an a fost efectuat un control in Regimentul Independent de Transmisiuni al Ministerului Apararii. In urma acestuia, au fost depistate lipsuri ale tehnicii speciale de transmisiuni (tehnica auto, statii electrice, alte bunuri), in valoare de 4 milioane 27 mii lei. Asupra acestui caz, la 13 iunie 1998 a fost sesizata Procuratura Generala, dar Pasat nu a fost deranjat niciodata.

Cazul Valeriu Bulgari - ministrul Agriculturii (PD)

Valeriu Bulgari unul din fruntasii defunctului PDAM si candidat, in alegerile din 1998, pe listele Blocului pentru o Moldova Democratica si Prospera. S-a ocupat, in principal, de protectionism si deturnare de fonduri bugetare in favoarea unor anumite colhozuri conduse de apropiati ai partidului. Nascut in 1956 in sat Larga, briceni. Studii: Academia agricola "Timireazev" din Moscova. 1982-87 presedintele colhozului "Drapelul Rosu", Briceni. 1987-88 - sef de sectie la Comitetul raional al Partidului Comunist, Briceni. 1988-94 - presedintele executivului raional Briceni. In 1994 este ales deputat pe listele Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). In cabinetul Sangheli - viceprim-ministru. 1998-99 ministru al Agriculturii, alimentatiei si silviculturii.
In postura de ministru adjunct al Agriculturii in guvernul Sangheli si de presedinte al Comisiei republicane pentru determinarea agentilor economici care au suferit de pe urma calamitatilor naturale, in perioada 1994-1998, Valeriu Bulgari a dirijat catre unele gospodarii agricole (toate colhozuri) mari sume de bani. Un raport al Curtii de Conturi din 1997 preciza: "Gospodarii cum sunt colhozul "Viata Noua" (Floresti), S.A Nistru (Ocnita), colhozul Negureni (Telenesti), colhozul "Luceafarul" (Ungheni), Colegiul national de viticultura si Vinificatie (Criuleni) au primit compensatii mult mai mari decat pierderile suportate. S.A Zorile a primit 674 de mii de lei, S.A Sculeni - 229 de mii de lei, S.A Costuleni - 176 de mii de lei".

Cazul Anatol Arapu - ministru al Finantelor (PD)

Nascut in 1962 in satul Vasieni, Hancesti. Inginer economist, absolvent al Universitatii de Stat din Moldova. 1985-88 - asistent la USM. 1988-92 - director al trustului "Moldova - EXIM". 1992-94 - vice-prim minstru al relatiilor economice externe. 1994 - director al Departamentului relatiilor economice externe. 1994-1997 - asistent in directia executiva a Bancii Mondiale. Amic cu Stolojan si cu Sturza. 1997-98 - Ambasador al RM in Regatul Belgiei. 1998-99 - ministru al finantelor .

La insistenta ministrului Anatol Arapu (BpMDP, astazi PD), Guvernul a adoptat o Hotarare prin care Garda Financiara a fost transferata din subordinea Departamentului control financiar si revizie in subordinea Inspectoratului fiscal principal de stat, cu scopul declarat de a imbunatati colectarea impozitelor. Reorganizarile au avut ca scop si efect scoaterea pe linie moarta a acestei structuri.

Pe parcursul primelor 10 luni ale anului 1998, numai Vama Chisinau a incheiat 642 contracte de amanare a platii TVA. Un prejudiciu de cca 1 miliard lei a rezultat in urma amanarii colectarilor impozitelor la bugetul consolidat pe 1998. S-au admis cazuri de incheiere a unor noi contracte, de amanare a platilor unor agenti economici care nu achitasera datoriile pentru contractele anterioare. Uneori, acest lucru se facea sub presiunea directa a conducerii Ministerului Finantelor. Astfel, in urma unei scrisori semnate de ministrul prim-adjunct al Finantelor, Valentina Badrajan, Vama Chisinau a permis firmei "Clas-S" SRL importul unui lot de carbune, fara a percepe TVA, desi firma respectiva avea deja datorii la buget, tot la capitolul TVA, in valoare de 1048,4 mii lei.
In urma unei scrisori a ministrului Finantelor, Anatol Arapu, s-a permis SA "Fabrica de Sticla din Chisinau" sa-si continue operatiunile de import-export, desi aceasta nu-si achitase datoria de 928 mii lei la TVA.
Datoria de stat interna constituia, la 1 ianuarie 1999, 1,6 miliarde lei, dintre care 600 milioane lei - la hartii de valoare de stat. Garantiile de stat ale MF fata de bancile comerciale constituiau peste 68 milioane lei.
Numai in lunile septembrie-decembrie 1998, sumele nerepatriate depaseau 20 milioane lei.
Din cei 22 de membri ai Guvernului Sturza, 13 au figurat in diverse cazuri de coruptie:
1. Ion Sturza, Prim-ministru (PD);
2. Nicolae Andronic, viceprim-ministru (Snegur);
3. Alexandru Muravschi, viceprim-ministru, ministru al Economiei si Reformei (PD);
4. Oleg Stratulat, viceprim-ministru (PFD);
5. Vladimir Filat, ministru de Stat (PD);
6. Anatol Arapu, ministru de Finante (PD);
7. Mihai Severovan, ministru al Dezvoltarii Teritoriului, Constructiilor si Gospodariei Comunale (Snegur);
8. Nicolae Tabacaru, ministru al Afacerilor Externe (Lucinschi);
9. Valeriu Bulgari, ministru al Agriculturii (Lucinschi);
10. Vladimir Guritenco, ministru al Muncii, Protectiei Sociale si Familiei (Snegur);
11. Valeriu Pasat, ministru al Apararii (Lucinschi);
12. Victor Catan, ministru al Afacerilor Interne (Snegur);
13. Ion Paduraru, ministru al Justitiei (PFD);

Ancheta Curtii de Conturi

Irosirea banilor publici

Analiza Curtii de Conturi privind rezultatele controalelor asupra executarii devizelor de cheltuieli pe anul 1998 la ministere si departamente arata urmatoarele date:

La aparatul Cancelariei de stat a Guvernului (condusa pe atunci de Nicolae Cernomaz):
În anii 1997-1998 a fost finantata cu 375 mii lei reconstructia cladirii in care se afla Ambasada Federatiei Ruse in R.Moldova. Gigantica constructie adaposteste personal specializat care are misiunea printre altele de monitorizare al unui important segment al Europei de sud-est, reprezentand un adevarat avanpost al FSB. Ministerul privatizarii si administrarii proprietatii de stat nu a indeplinit o hotarare de Guvern prin care era obligat sa reorganizeze SA "Ambasador MD" si sa transmita cladirea la balanta Directiei generale pentru administrarea cladirilor Guvernului. In anul 1995 ministerul in cauza a eliberat SA "Ambasador MD" un certificat ilegal care a servit la inregistrarea societatii. Mai mult, SA "Ambasador MD" incasa de la Ambasada Federatiei Ruse chirie iar sumele respective, in loc sa fie virate in buget, erau incasate de o societate particulara. Cu toate acestea, Guvernul a mai virat 375 mii lei pentru reparatia acestei cladiri, care la acea data nu era inregistrata ca proprietate a statului.
La Ministerul Justitiei (Ion Paduraru, PFD)
Au fost inregistrate depasiri ale cheltuielilor reale la capitolul deplasari in interes de serviciu in valoare de 1,8 mii lei. In urma inventarierii s-a constatat lipsa bunurilor materiale in valoare de 201,8 mii lei. Printre alte bunuri, au disparut si 19 calculatoare, care au fost transmise in gestionarea birourilor notariale. Controlul CC a permis restituirea a 10 calculatoare, 9 insa continua sa ramana in posesia Uniunii Notarilor si nemijlocit a presedintelui Uniunii, dna Tatiana Ungureanu (sotia deputatului snegurist Ion Ungureanu).
15 aprilie 1999. In cadrul unor audieri parlamentare, generalul Nicolae Alexei a declarat ca DCCOC cerceteaza cazul de vanzare de catre ministrul Justitiei , Ion Paduraru (PFD), a unei masini "Mercedes", furata, potrivit "Interpol"-ului, din capitala Ungariei.

La Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei (Vladimir Guritenco, Snegur)
S-au admis supracheltuieli la plata premiilor in valoare de 600 mii lei. 12,5 mii lei destinate tratamentului balneosanatorial s-au folosit pentru procurarea rechizitelor de birou, a jaluzelelor, abonarea la ziare. Din banii alocati pentru realizarea Programului Comisariatului suprem al ONU cu problemele refugiatilor a fost construit un garaj in valoare de 15,3 mii lei, care nu a fost luat la evidenta Ministerului si a fost cumparat un automobil in valoare de 29,3 mii lei.

La Ministerul Afacerilor Externe (Nicolae Tabacaru)
Numai pentru reparatia unui automobil s-au alocat 7,9 mii lei. Avand la dispozitie 4 automobile de serviciu, aparatul central folosea inca 3 automobile, iar cheltuielile pentru exploatarea si intretinerea acestora s-a efectuat din contul Bugetului. Din mijloacele speciale pentru intretinerea aparatului central au fost retrase mijloacele valutare in numerar pentru finantarea misiunilor diplomatice, fapt in urma caruia la sfarsitul anului 1998 s-a format o datorie debitoare a corpului diplomatic in valoare de peste 1,007 milioane lei si au fost admise supracheltuieli in valoare de 608 mii lei.

La Ministerul Apararii (Valeriu Pasat)
Pentru intretinerea a 45 de automobile, Ministerul Apararii a cheltuit nejustificat 396 mii lei. Alte cheltuieli suplimentare neautorizate s-au facut pentru convorbirile interurbane, telefoane mobile, legaturi guvernamentale. Suma de 10,154 mii lei alocata pentru deplasari interne a fost folosita pentru deplasarile peste hotare.

La Ministerul Agriculturii si Industriei de Prelucrare (Valeriu Bulgari)
Numai modificarea de doua ori a statelor de plata ale acestui Minister a prejudiciat Bugetul cu 130,2 mii lei.

Cazul Lucinschi

La 27 iunie 1997, presedintele Petru Lucinschi a emis Decretul nr. 222-II, prin care stabileste pentru functionarii Aparatului sau "o indemnizatie lunara neimpozabila in marime de doua salarii ale functiei si o compensare neimpozabila la concediul anual platit in marime de trei salarii lunare". La 30 ianuarie 1998, seful statului mai emite un Decret, cu nr. 458-II, prin care stabileste pentru "aparatcici" "urmatoarele compensatii neimpozabile ale cheltuielilor legate de indeplinirea obligatiunilor de serviciu: indemnizatia lunara de compensare conform Decretului Presedintelui Republicii Moldova nr. 222-II din 27 iunie 1997, precum si indemnizatia unica si ajutorul material, in limitele mijloacelor financiare alocate".
Ambele decrete poarta pecetea "NU SE Då PUBLICITATII", ele nefiind publicate in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova", asa cum prevede art. 94, alin.1 din Constitutie, in care se spune ca "in exercitarea atributiilor sale Presedintele Republicii Moldova emite decrete...", iar "Decretele se publica in "Monitorul Oficial...".
Art. 4 din Legea privind impozitul pe venitul persoanelor fizice prevede ca raman neimpozitate indemnizatiile acordate in baza asigurarii sociale de stat si asistentei sociale de stat, precum si ajutoarele sub forma baneasca si in natura acordate persoanelor fizice din mijloacele fondurilor organizatiilor de binefacere. Scutirea functionarilor Aparatului Presedintelui Petru Lucinschi, constituie o evaziune fiscala de proportii fiecare dintre colaboratorii Aparatului prezidential primind cate 27 de salarii medii de functie neimpozabile pe an, pe langa salariul legal.

Evaziunea fiscala ar fi doar cea mai mica dintre afacerile patronate de Lucinschi. Gruparea Lucinschi a intrat pe o linie ascendenta in ultimii trei ani. Lucinschi a fost propulsat de Dumitru Diacov, presedinte al Blocului pentru o Moldova Democratica si Prospera, partid format in februarie 1998, la initiativa membrilor blocului " Pro Lucinschi" creat de Eugen Gladun. Pe lista BMDP s-a aflat si Grigore Eremei, ambasadorul Republicii Moldova in Romania, acreditat la Bucuresti din 17 iunie 1994 si fost candidat la presedintia Moldovei, in 1991, din partea PDAM. Diacov a fost corespondent TASS la Bucuresti, vreme de sase luni, la sfarsitul anului 1989. Dupa Revolutie s-a stabilit in Moldova.

Serghei Lucinschi, fiul presedintelui, este considerat capul comertului cu produse alcoolice pe relatia Rusia. Desi tanar, in jur de 30 de ani, de numele sau sunt legate deja unele scandaluri publice, fiind acuzat ca a obtinut fraudulos licenta pentru sampania "Yves-Roche", prin santajarea detinatorului legal. Serghei, absolvent al Institutului de Educatie Fizica, a locuit la Moscova, pana in 1998, si vorbeste romaneste cu dificultate. A inceput sa invete limba romana, odata cu numirea sa, in 1998 in functia de conducator al Agentiei Nationale pentru Atragerea Investitorilor, creata in 18 decembrie 1997.

O piesa de rezistenta a gruparii Lucinschi este tot unul dintre oamenii lui Diacov, Anatol Arapu, care a reusit performanta de a lichida pur si simplu Garda Financiara, care inca mai stanjenea anumite afaceri. La insistenta ministrului Finantelor Anatol Arapu (BpMDP), Guvernul a adoptat o Hotarare prin care Garda Financiara a fost transferata din subordinea Departamentului control financiar si revizie in subordinea Inspectoratului fiscal principal de stat, cu scopul declarat de a imbunatati colectarea impozitelor. Reorganizarile au avut ca efect scoaterea pe linie moarta a acestei structuri.

Hotararea Nr. 53 din 28.01.1999 a Comisiei parlamentare pentru buget si finate tragea urmatoarea concluzie: "Comisia pentru buget si finate a audiat conducerea Inspectoratului fiscal principal de stat - Nicolae Bivol, a Departamentului controlului vamal - Boris Gamurari, referitor la masurile intreprinse in vederea asigurarii executarii Legii bugetului pe anul 1999 si a constatat ca atat Ministerul Finantelor, Inspectoratul fiscal principal de stat, Departamentul controlului vamal, cat si Guvernul, desi iau masurile respective, sunt ineficiente. Încasarile fiscale la buget reprezentau, in ianuarie 1999, 70 % comparativ cu ianuarie 1998. Organele respective nu poseda o analiza clara a situatiei din economie, a cailor principale de evaziune fiscala si a posibilitatilor reale de majorare a incasarilor veniturilor bugetare. Nu exista o evidenta clara a circuitului banilor "cash", ceea ce duce la evaziuni fiscale. Nu se asigura executarea Legii bugetului privind perceperea accizelor, a TVA si a taxelor vamale la frontiera. Se continua obiceiul rezolvarii "problemelor" la vama prin ocolirea executarii legilor in vigoare. Pornind de la cele expuse mai sus, Comisia hotaraste: (...) 5. Guvernul va examina masurile care le intreprinde MF, IFPS, DCV, pentru executarea Legii bugetului la situatia din 1 aprilie 1999 si, in caz de necesitate, va lua decizii corespunzatoare de remaniere a cadrelor respective"

Anatol Arapu avea menirea de a rezolva un deziderat major al presedintelui Lucinschi. Aducerea sub controlul sau a resurselor energetice ale Moldovei. Concernul rus "Gazprom" este singura sursa de aprovizionare cu gaze naturale a Republicii Moldova. Guvernul Republicii Moldova a transmis "Gazprom"-ului hartiile de valoare de stat, in valoare de 90 milioane USD, in termeni stabiliti printr-un acord secret. Guvernul RM a convenit cu "Gazprom" o noua varianta de restructurare a datoriei de 90 milioane USD, propusa de Ministerul Finantelor al Republicii Moldova, Anatol Arapu. Conducerea"MoldovaGaz", Mihai Lesnic, director, si Valdemar Keisvik, director adjunct, au intreprins o vizita la Moscova, la inceputul anului 1999, pentru a perfecta reesalonarea. Din surse din cadrul Concernului "MoldovaGaz" s-a aflat ca gigantul rus "Gazprom" ar fi de acord sa primeasca, in contul datoriilor, cambii, ce ofera detinatorului garantii financiare mai sigure.

Cazul Valeriu Matei

Istoric

Gruparea "Matei" este de data mai recenta dar in ultimii ani a dovedit un potential de crestere remarcabil. Matei este nascut in 1959 in satul Leova. Licentiat in 1983 al Universitatii "M. Lomonosov" din Moscova, unde a urmat cursurile facultatii de istorie, specialitatea etnologie. S-a aflat pana in 1989 la Moscova, unde a detinut functia de consultant al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldoveneasca pe langa Uniunea Scriitorilor din URSS. Functia sa facea parte din "nomenclatura esaloanelor superioare" iar detinatorul ei era numit sau destituit la indicatia CC al PCM, dar numai dupa aprobarea CC al PCUS. Desi studentii la Moscova proveniti din republici locuiau in camine, in perioada studiilor sale Valeriu Matei avea la dispozitie un apartament in centrul Moscovei.

Dupa 1989 a fost deputat, presedinte al Comisiei pentru publicitate si mijloace informare in masa. Din 1991 a desfasurat o activitate tenace de fractionare a fortelor romanesti aflate sub comanda Frontului Popular. Evolutia a fost urmatoarea: mai intai, in decembrie 1991, a creat Forul Democratic al Cetatenilor Moldovei, sprijinindu-l pe Snegur, care devenise dusmanul numarul unu al Frontului (recent Forul democratic al Cetatenilor Moldovei a anuntat ca-l sustine pe Braghis, omul lui Lucinschi, la alegerile din 25 februarie). Apoi, in 1993 organizeaza un asa numit Congres al Intelectualitatii, tot in opozitie cu Frontul Popular, pe care il transforma in Congresul Democrat Unit si apoi in Partidul Fortelor Democratice. De la acest partid au emanat idei cum ar fi o varianta de federalizare a Moldovei dupa model belgian sau schimbarea imnului "Desteapta-te, Romane!" cu un altul nou, mai "adecvat". PFD-ul l-a sustinut constant pe Lucinschi, iar la sedinta parlamentului in care s-a discutat reintrarea in legalitate a Partidului Comunist liderii PFD au sustinut masura de reabilitare lansata de Lucinschi, sef al Parlamentului in acel timp. Lucinschi va deveni presedinte datorita comunistilor care in turul doi i-au oferit voturile.

Lucinschi i-a intors serviciile lui Matei intervenind pentru acordarea de credite guvernamentale in folosul agregatului financiar controlat de acesta. Gruparea Matei s-a orientat catre traficul cu benzina, intentionand sa monopolizeze acest sector, la puternica concurenta cu Boeana Group, firma lui Petru Sosev, aflat in stransa legatura cu mafia bulgara. Generalul Alexei a dezvaluit ca "krisca" - acoperisul sau umbrela mafiota a firmei "TransMarconi", in care e implicat si Tudor Leanca, ex-ministrul Transporturilor, din partea lui Valeriu Matei, era una dintre cele mai dure grupari mafiote din Chisinau.

La 16 martie 1999, in cadrul perchezitiei efectuate de catre angajatii Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei (DCCOC) la sediul firmei "TransMarconi", situata in Hotelul "Moldova", patronii acesteia, Tudor Leanca, ex-ministru al Transporturilor si Telecomunicatiilor, si Victor Moraru, doi fruntasi ai Partidului Fortelor Democratice, l-au chemat de urgenta pe seful lor Valeriu Matei. Acesta, a sosit urgent la fata locului si a cautat sa blocheze efectuarea urmaririi penale, amenintand angajatii DCCOC si pe seful acestora, generalul Nicolae Alexei.

Victor Moraru este presedintele companiei "Staff Group" situata in bd. Stefan cel Mare nr. 81 A, societate care a achizitionat doua hoteluri importante din Chisinau, "Moldova" si "Chisinau" in vederea amenajarii la standard de lux. O parte din fondurile pentru reamenajare provin din Ucraina. Compania lui Moraru dispune de peste 25 de milioane de dolari pentru investitii in domeniul hotelier in intreaga Moldova, cunoscandu-se intentia companiei de a monopoliza activitatea hoteliera si de turism din Basarabia.

Fruntasii PFD Leanca si Moraru erau cercetati pentru evaziune fiscala iar activitatea firmei "TransMarconi" a fost catalogata drept una paguboasa pentru bugetul R.Moldova. Mai mult, in cadrul unei sedinte secrete a Parlamentului, Valeriu Matei a fost acuzat de catre generalul Alexei, seful DCCOC, de faptul ca ar asigura protectie gruparii criminale Micu din Chisinau. Micu a fost popularizat si aparat in ziarul "Mesagerul", organul de presa al PFD.

Printre afacerile in care a fost implicat Valeriu Matei se numara sustragerea de pe contul Caii Ferate din Moldova a sumei de 13 milioane lei de catre fostul ministru al Transporturilor si Telecomunicatiilor, Tudor Leanca. Sotia lui Matei, o femeie foarte frumoasa si avida de bani, colecta personal mari sume de bani, taxe de protectie, de la unele firme de taximetre din Chisinau. Pentru a intelege la ce nivel se invart banii in familia Matei este semnificativ de mentionat ca acesta a intervenit si in activitatea Comisiei parlamentare de ancheta pentru a sista examinarea unora dintre cazurile care il priveau direct, cum ar fi cel al garantiei oferite de fostul ministru al Muncii si Protectiei Sociale, Dumitru Nedelcu, pentru nepotul sau, in valoare de 300 milioane de marci germane.

Cazul Nicolae Andronic

Teritoriul Republicii Moldova - instrainat in folosul Ucrainei

La 18 august 1999, la Kiev, Nicolae Andronic, pe atunci prim-viceprim-ministru din partea Partidului Renasterii si Concilierii (PRCM) in guvernul condus de Ion Sturza, negociaza si semneaza un Tratat si un protocol aditional prin care Republica Moldova "transmite in proprietate Ucrainei sectorul de autostrada Odesa-Reni in regiunea localitatii Palanca, precum si a sectorului de teren, prin care trece acesta".

Mosia satului Palanca, insa, nu este singurul teritoriu care urma sa fie instrainat Ucrainei. Conform hartilor secrete, anexate tratatului moldo-ucrainean, Ucraina intra in posesia unei insule situate intre cursul actual al Nistrului si cel de pana la 1948, in dreptul localitatii Crocmaz din judetul Tighina, numit de localnici "Nistrul chior".
Acordul in sine este suspect, dupa cum suspect era si faptul ca responsabila de acesta era Comisia pentru securitatea statului si asigurarea ordinii publice, conduse un timp de Vadim Misin (comunist), personaj aflat in relatii apropiate cu Nicolae Andronic (Snegur). Nu incape indoiala ca este vorba de comercializarea acestui teritoriu de catre Nicolae Andronic.

Datorita opozitiei ferme a deputatilor crestin-democrati, Acordul cu Ucraina n-a mai fost ratificat. In ce priveste gruparea "Andronic" se mai stie ca dispune de formatiuni paramilitare formate din fosti veterani "afgani" si de sprijinul unor cadre din procuratura si politie cum ar fi seful politiei economice din RM si seful departamentului pentru combaterea crimei organizate. Gruparea lui Andronic este profilata pe santaj cu mana forte si trafic de influenta. "Bancosind", societate bancara controlata de Andronic, a obtinut in 1998 un credit de 1,8 milioane dolari din Israel cu o dobanda de 6%. Banca a emis in secret actiuni pentru aceasta suma care au revenit acelorasi persoane care au acordat creditul. Apoi "Bancosind" a oferit primariei Chisinaului, in scopul achizitionarii de autoturisme din Israel, creditul de 1,8 milioane, dar cu o dobanda de 12%. Furnizorii autoturismelor sunt creditorii evrei ai Bancosind. Afacerea s-a derulat cu complicitatea interesata a lui Serafim Urecheanu, primarul Chisinaului, omul lui Lucinschi.

Fraudele din magistratura - mii de dolari pentru diplomele de notar

La insistenta deputatilor crestin-democrati, la data de 22 februarie 2000 este modificata Legea Notariatului. Inainte de aceasta modificare activitatea profesionala era controlata de o serie de persoane sus-puse din PRCM, Partidul Renasterii si Concilierii, intre care Nicolae Andronic si cumnatul acestuia, Ion Ungureanu, deputat pe lista aceluiasi partid. Astfel, pentru a obtine licenta de notar, solicitantul trebuia sa devina obligatoriu membru al Uniunii Notarilor din R.Moldova. Aceasta prevedere a fost introdusa la insistentele deputatilor din PRCM, Eugen Rusu si Ion Ungureanu.

Presedintele Uniunii Notarilor este Tatiana Ungureanu, sotia lui Ion Ungureanu. Sediul Uniunii Notarilor se afla in cladirea hotelului si cazinoului "Jolly Alon" (afacere condusa printre altele si de fostul colonel KGB Leonid Persivailov), fost SEABECO, proprietate a magnatului financiar Boris Birstein, aflat in strinse legaturi prietenesti cu Mircea Snegur si Nicolae Andronic. "Jolly Alon" este unul dintre sponsorii fundatiei "Brandusele sperantei" conduse de sotia lui Piotr Lucinschi, Antonina Lucinschi. Pentru eliberarea diplomei de notar, "Familia" percepea taxe uriase. Dupa modificarea Legii Notariatului, Uniunea Notarilor si-a pierdut dreptul de a superviza eliberarea licentelor de notar.

Cazul Diacov

Diacov a fost reprezentant al Agentiei TASS la Bucuresti in anii '80, cunoscut drept cadru al unei directii a KGB care avea in obiectiv actiuni de influenta, cu relatii numeroase in mediul de presa romanesc. Diacov a fost membru marcant al Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM), vice-presedinte al Parlamentului. PDAM a controlat Parlamentul din momentul demiterii lui Mircea Druc, in iunie 1991. PDAM era format in majoritate din fosti secretari de partid si responsabili cu agricultura. In 1998, Lucinschi i-a creat un partid lui Diacov pe acelasi calapod dupa care s-a creat in 1994 partidul agrarienilor. Numit Blocul pentru o Moldova Democratica si Prospera (BMDP), partidul lui Diacov a preluat practic locul PDAM in spatiul politic din Moldova, declarandu-se partid de centru si autolegitimandu-se drept "echipa lui Lucinschi". Cu numele, ambele partide se pretindeau drept centriste. Agrarienii s-au aliat insa in Parlament cu o grupare, dintre cele mai virulente, de extrema stanga - Interfrontul. Ca si agrarienii, partidul nou creat al lui Diacov reprezinta insa in primul rand interesele corporative ale nomenclaturii sovietice.

O baza serioasa de sustinere a gruparii sale politice o constituiau alogenii, impartind voturile acestora cu comunistii care au atras automat votul a peste 50% dintre minoritatile ucrainene si rusesti. Ideologul miscarii lui Diacov era Vladimir Solonari, seful unei obscure formatiuni, Partidul Civic din Moldova, unul dintre principalii organizatori si conducatori ai Interfrontului. Solonari este unul dintre cei mai violenti dusmani ai afirmarii elementului romanesc in Basarabia. El a avut un rol insemnat in crearea republicii fantoma de peste Nistru si a luptat din rasputeri impotriva independentei Republicii Moldova fata de Moscova.
Pe lista BMDP, in 1998, s-a aflat si Grigore Eremei, ambasadorul Republicii Moldova in Romania, acreditat la Bucuresti din 17 iunie 1994 si fost candidat la presedintia Moldovei, in 1991, din partea PDAM.

Contrabanda cu tigari

2 noiembrie 1999. Fiica presedintelui Diacov a fost retinuta intr-o masina de teren cu numar fals, C - 155, care anterior insotise TIR-uri cu tigari de contrabanda. Aceasta a fost retinuta de lucratorii Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei, condus de Nicolae Alexei, la volanul unei masini care i-a fost pusa la dispozitie de doi criminali aflati in urmarire generala.

Jeep-ul respectiv care insotea de fiecare data loturile de contrabanda ce traversau frontiera moldoveneasca a participat si la un atac banditesc asupra unui depozit de tigari. Natalia Diacov avea la ea un talon special care ii permitea sa se deplaseze pe teritoriul republicii fara a fi supusa nici unui control. Aceasta a refuzat sa mearga la sediul Departamentului pentru a lamuri lucrurile si a chemat garzile de corp ale lui D. Diacov. Acestea i-au somat pe colaboratorii DCCOC impiedicandu-i sa efectueze arestarea.
Locotenent-colonelul Racu, sef de sectie in DCCOC, a fost escortat la Parlament, la Dumitru Diacov, unde cei doi au avut o discutie, in cadrul careia Diacov i-ar fi spus lui Racu ca talonul special, care este distribuit exclusiv unor servicii care se ocupa de cercetari si investigatii operative, i-a fost transmis de ministrul de atunci al Afacerilor Interne, Catan.

Contrabanda cu motorina

Mai 2000. In urma unui demers scris al Presedintelui Parlamentului, Dumitru Diacov, Departamentul Control Vamal a permis importarea, fara plata accizelor si a taxelor vamale, a 3 mii de tone de motorina din cele 6 mii tone venite ca ajutor umanitar din Turcia pentru Gagauzia. Dumitru Diacov a fost acuzat de deputatii crestin-democrati de incalcarea flagranta a Legii Bugetului pe anul 2000. Tot ei au cerut explicatiile de rigoare si sefului Departamentului Control Vamal. Diacov a recunoscut ca a semnat o scrisoare catre Andrei Stratan la rugamintea vicepremierului Valeriu Cosarciuc, prin care acesta din urma insista ca motorina turceasca sa fie scutita de taxele vamale.

Cu toate acestea, scrisoarea nu a fost gasita in registrele Cancelariei Parlamentului. Nici in documentele vamale (registrele de intrare-iesire) din perioada aprilie-mai, nu figurau mentiuni cu privire la motorina turceasca. De fapt, nu a existat nici o scrisoare oficiala adresata de catre Dumitru Diacov sefului DCV. Afacerea a fost incheiata la mica intelegere, ca orice tranzactie de contrabanda. Motorina adusa din Turcia, fara taxe vamale, nu a ajuns in Gagauzia, ci a fost vinduta in Chisinau, prin intermediul unor firme-capusa, controlate de demnitari de cel mai inalt rang.

Cazul Sturza

Ion Sturza a fost o piesa de marca a gruparii Lucinschi. Sturza s-a nascut la 9 mai 1960, in satul Pirjolteni, raionul Calarasi, Republica Moldova. Si-a inceput activitatea in "campul muncii" in anul 1977, in pozitia de constructor (muncitor necalificat) la uzina "Semnal". Dupa absolvirea Universitatii de Stat din Chisinau, specialitatea economie, a ocupat diferite functii in domeniul relatiilor economice si culturale externe. 1983-1985 - Satisface stadiul militar in calitate de instructor superior. Este referent in cadrul Asociatiei de Prietenie cu tarile Straine din 1985 pana in 1987 ( organizatie de "front" a KGB). In 1987 este participant la infiintarea Organizatiei de Comert Exterior "Moldex" (OCEM), de pe langa Guvernul RSS Moldovenesti. In cadrul OCEM au fost elaborate primele proiecte de investitii vizand reutilarea tehnica a intreprinderilor din industria economiei nationale, proiecte care preconizau atragerea de capital strain. Ca director general adjunct, conduce implementarea proiectelor de finantare, livrare si instalare a unor utilaje performante la fabricile de conserve din Orhei, Camenca, la intreprinderile din Cupcini, Ungheni, Soroca, Floresti etc.
In 1991, ocupa functia de director al "Incon" SA, societate care, in scurt timp, a devenit unul din principalele grupuri industrial-financiare din Republica Moldova. Ulterior infiinteaza si conduce "MoldInconBank", care detine un sediu fastuos pe strada Armeneasca din Chisinau. In 1996, concomitent cu activitatea in cadrul "Incon" SA, a devenit si presedintele Consiliului de Administratie al "Fincombank", una dintre cele mai importante banci din republica. Mai activeaza si in calitate de membru al Comitetului de conducere al Asociatiei Internationale a producatorilor de sucuri de fructe, cu sediul la Paris. Este membru al Consiliului Economic Suprem de pe langa Presedintele Republicii Moldova.

In baza votului de incredere acordat de Parlament, prin Decretul Presedintelui Republicii Moldova, la 22 mai 1998, a fost numit in functia de viceprim-ministru, ministru al economiei si reformelor, detinuta pana la numirea sa in calitate de prim ministru. Sturza detine pachetul majoritar al "Incon" SA, care are monopulul total al industriei sucurilor naturale si al conservelor de legume si fructe. "Incon" SA a primit, datorita sprijinului nemijlocit al presedintelui Lucinschi, un credit de 22 de milioane de dolari de la Corporatia Financiara Internationala, in scopul retehnologizarii fabricilor de sucuri si conserve privatizate, ilegal, cu sprijinul lui Lucinschi in beneficiul "Incon" SA.

7 octombrie 1998. Intr-o sedinta a grupului de experti creat de Ministerul Economiei (condus pe atunci de ministrul Ion Sturza) pentru studierea cazurilor de nerepatriere a mijloacelor provenite din comertul exterior, s-a decis sa fie prelungite termenele de repatriere a valutei pentru 6 agenti economici. Propria sa firma, Incon SA, care datora statului suma de 533449 dolari (nerepatriati) a fost exclusa de la control. Firma sa avea cea mai mare suma de valuta nerepatriata.
In procesul-verbal al sedintei grupului de experti sunt indicate 16 incarcaturi cu concentrat de mere care au trecut vama in perioada 10 martie - 5 aprilie 1998. Dupa lege, orice agent economic care exporta marfa din Moldova are obligatia sa repatrieze valuta in maximum trei luni de la data trecerii prin vama.

Daca Incon SA ar fi fost penalizat conform legii, Sturza ar fi trebuit sa achite, pe langa jumatatea de milion de dolari datorata statului si o amenda de 80.000 dolari catre Bugetul de stat. Incon SA a fost eliberata de la plata amenzii si a fost trecuta cu vederea inapoierea sumei de peste 500.000 de dolari. Scutirea Incon SA de amenda s-a realizat nemijlocit datorita lui Dumitru Braghis, pe atunci viceministru al Economiei. Sturza a comis un abuz in serviciu, o escrocherie, cu ajutorul adjunctului sau Dumitru Braghis (azi prim-ministru).
Intre timp, pe langa datoria fata de Bugetul de stat Compania Incon-SA, in care sunt cuprinse si cele trei fabrici de conserve din Cupcini, Floresti si Ungheni, a acumulat datorii catre creditorii occidentali de 21 de milioane de dolari americani si se afla in prag de faliment.
Proiectele de afaceri ale lui Sturza presupuneau investitii de circa 23 mil dolari SUA din partea Corporatiei Financiare Internationale (IFC), membra a grupului Bancii Mondiale care sprijina, de regula, proiecte din sectorul privat. Cota de participare a IFC intr-un proiect este limitata la 25% din costul estimat si, rareori, poate sa atinga o cota de circa 50% din costul proiectului. Aici a aparut o problema. Incon SA a considerat drept cota de participare utilajul din dotare, dar acesta nu era de ajuns si a fost nevoie sa apeleze la creditare.

La proiect a participat cu importante fonduri si "Moldova Agroindbanc". Problema cea mare a constat in faptul ca contractul de finantare a fost pregatit si semnat, in numele tuturor participantilor la proiect, de managerii IFC. Ce prevedea contractul, nu stia nimeni, in afara, poate, de Ion Sturza, care a tacut atunci pentru ca Incon-grup era deja pana peste cap inglodat in datorii fata de IFC si bancile moldovenesti. Probabil, spera sa-i rezolve problemele financiare de la Incon-grup prin ascensiunea la putere. Dar nu a a reusit.

IFC a investit in proiect doar 4 mil de dolari. Asa ca cele 3 fabrici de conserve, cu cele mai bune rezultate pe atunci, s-au pomenit, pe rand, inglodate in datorii. Numai Combinatul de la Cupcini are datorii fata de Moldova Agroindbanc cifrate la 600 mii de dolari si 1,2 mil de lei. Soarta acestor trei fabrici este pecetluita, iar o data cu ele si cea a Incon-grup.

13 decembrie 1999. Principalul vinovat de tergiversarea procesului de privatizare a S.A "Tirex-petrol" o poarta guvernul condus de Ion Sturza. Economistul Eugeniu Garla, deputat PPCD, afirma ca in mod special deputatii PD s-au opus in permanenta formulei de conlucrare cu Romania. Dupa ce Legea cu privire la proiectul individual de privatizare a S.A "Tirex-petrol" a fost totusi adoptata, a inceput un nou val de tergiversari a procesului de privatizare a Companiei - de data aceasta din partea guvernului Sturza si a conducerii intreprinderii in cauza. Acestia au amanat constient prezentarea materialelor necesare pentru semnarea contractului de vanzare-cumparare. Scopul guvernului Sturza a fost de a tergiversa, timp de trei luni, procesul de negocieri, deoarece, conform Legii cu privire la privatizarea "Tirex"-ului, daca in aceasta perioada nu era semnat contractul de vanzare-cumparare, partea romana pierdea dreptul sa poarte negocieri. Ion Sturza si-a manifestat, in acest fel, pozitia reala fata de Romania.

Afacerea Air-Moldova SRL

Jefuirea capitalului de stat al Companiei "Air-Moldova"

Iunie 2000. Chestiunea reorganizarii Companiei "Air-Moldova" din intreprindere de stat in SRL. In urma acestei operatii 49 % din capitalul de stat al companiei "Air Moldova" au trecut in proprietatea companiei germane "Unistar Ventures GmbH", iar 51 % - in proprietatea Administratiei de stat a aviatiei civile, conduse de Victor ¥opa. Compania "Unistar Ventures GmbH" a fost reinregistrata la data de 25 mai 2000, are un singur angajat, un capital social de 25 mii euro, sau 48 mii marci germane, si un cont deschis la "Dresden-bank".

La 15 iunie 2000, in numarul 68-69 al "Monitorului Oficial", a fost publicat un anunt de inregistrare ca intreprindere mixta moldo-germana a Companiei aeriene "Air-Moldova" SRL. Inregistrarea modificarii formei de organizare juridica a unei societati economice trebuia sa aiba loc abia dupa o luna de la aparitia anuntului de reorganizare in "Monitorul Oficial". De fapt, insa, "Air-Moldova" SRL a fost inregistrata in aceeasi zi cu aparitia respectivului anunt.
CAS "AIR MOLDOVA" a aparut in 1995 in urma divizarii fostei companii de stat "Air Moldova" in mai multe intreprinderi. Insa a fost inregistrata la Camera Inregistrarii de Stat abia la 06.02.1997, adica peste doi ani. Capitalul statutar la momentul inregistrarii constituia 397 mil. 750 mii lei, sau cca 85 mil. USD. In iunie 2000 capitalul social constituia 31 mil. 25 mii 504 lei sau 2,5 mil. dolari. Prin urmare, capitalul social s-a diminuat de 35 de ori. In urma acestei tranzactii in Bugetul statului nu a intrat nici un beneficiu.

Desi primul ministru Dumitru Braghis, ministrul Justitiei, Valeria Sterbet si Valeriu Pasat, Director SIS, au fost interpelati in Parlament de grupul crestin democrat cerandu-li-se sa puna la dispozitie materialele privind aparitia si activitatea firmelor "Air Moldova International", "Voiaj International", "Petrol Service" si "Catering Air Service", legate de numele aceluiasi V. ¥opa, acestia s-au eschivat de la un raspuns la obiect.

Scandalul stampilei vamale a Republicii Moldova

Dumitru Braghis a refuzat retragerea stampilei vamale din mainile separatistilor transnistreni

Cu ocazia implinirii unui an de activitate a Guvernului, in decembrie 2000, premierul Braghis a declarat in Parlament ca retragerea stampilei vamale, de care se folosesc fraudulos autoritatile separatiste, nu e de competenta sa. "Nu eu am eliberat stampila vamala Transnistriei si nu eu o retrag", a declarat Braghis, care a adaugat ca stampila trebuie sa fie retrasa de cei care au eliberat-o. Transnistria absoarbe ca un burete sume uriase de bani destinate de drept bugetului Moldovei. In 1992 a fost creat Comitetul Vamal de Stat al asa zisei republici si de atunci toate operatiunile vamale de pe teritoriul Transnistriei sunt reglementate dupa dispozitiile Codului Vamal al Uniunii Sovietice. Igor Smirnov l-a pus sef peste vama pe Vladimir Smirnov, fiul sau, pana atunci sef al sectiei de militie din Tiraspol. Prin Vama Transnistriei se efectueaza trafic ilegal cu organe pentru transplant, catre Israel si alte tari occidentale, trafic de spirt, tigari, armament, droguri. Practic, clanul Smirnov tine in mana, ca un adevarat sef mafiot, o intreaga retea a contrabandei regionale.
In plus, datorita utilizarii abuzive de catre Tiraspol a stampilei vamale, Republica Moldova risca sanctiuni financiare de zeci de milioane de dolari. In luna noiembrie 2000 societatile metalurgistilor din SUA si Canada au intentat o actiune contra Republicii Moldova in arbitrajul international in legatura cu faptul ca Uzina Metalurgica de la Rabnita vinde bare de otel la preturi mai mici cu 30 % decat cele mondiale. Uzina respectiva si inca alte opt firme, inregistrate in zona separatista, exporta in SUA si Canada bare de otel la preturi de dumping, folosindu-se de stampila vamala a Republicii Moldova.

Pentru a solutiona problema intre Chisinau si Tiraspol au inceput asa-zise tratative. Se avea in vedere ideea retragerii complete a acesteia. Se vede ca intentia Guvernului a fost blocata de anumite forte, deoarece de atunci nimeni nu mai abordeaza chestiunea in cauza. In opinia premierului Braghis, retragerea stampilei vamale, fara acordul partilor implicate in reglementarea diferendului transnistrean, ar putea duce la blocarea tratativelor.

Stampila vamala a Republicii Moldova a ajuns, in 1996, pe mana regimului de la Tiraspol in baza unui acord protocolar privind reglementarea problemelor in domeniul vamal, semnat in februarie 1996, document inclus si in Memorandumul (impus de Primakov) privind principiile normalizarii relatiilor dintre Republica Moldova si Transnistria, aprobat, la 8 mai 1997, de Petru Lucinschi si Igor Smirnov. Pentru ca Uzina de la Rabnita sa nu exporte bare de otel la pret de dumping, ar fi fost suficient ca autoritatile de la Chisinau sa-i retraga certificatul de provenienta a produsului. Insa Guvernul pretinde ca nu poate face nimic, motivand ca Acordul de coordonare a actiunilor in domeniul standardelor, metrologiei si certificarii, semnat in 1996 de catre Chisinau si Tiraspol, nu prevede asa ceva. Specialistii sustin ca daca procesul judiciar intentat de americani va fi pierdut, Republica Moldova s-ar putea alege cu sanctiuni financiare de zeci de milioane de dolari.

Conform unor estimari de specialitate din totalul de circa 130 mii de tone de laminate, exportate anual de agenti economici din Transnistria in America de Nord, doar 20-30 % este productia Uzinei Metalurgice de la Rabnita. Potrivit declaratiilor mai multor surse americane, peste 60 % din veniturile aduse la bugetul Transnistriei au ca provenienta exportul (ilegal) de otel. Restul este acoperit de intreprinderi ruse, care in acest mod submineaza direct econimia Statelor Unite si Canadei. E un detaliu semnificativ care explica de ce oficialitatile de la Chisinau nu retrag stampila vamala acordata separatistilor.

Cazul Mircea Snegur

Legaturile dintre Snegur si mafia Rusa

Istoric:

Mircea Ivanovici Snegur este casatorit cu fiica unuia dintre generalii KGB care raspundeau de RSSM. Nascut in 1940, in satul Trifanesti, raionul Floresti, din nordul Basarabiei, a absolvit Institutul Agricol "Mihai Frunze" din Chisinau (un fel de scoala superioara de partid) in anul 1961. A lucrat apoi la Colhoz, intai ca inginer agronom, iar apoi ca presedinte (sef de CAP). In 1968 este numit director al Statiunii Experimentale din cadrul Institutului Mihai Frunze. In 1973 - director general in Ministerul Agriculturii din RSSM. In 1981 intra in organele superioare de partid: este ales prim secretar al comitetului raional Edinet al PCM. Dupa patru ani - secretar al CC al PCM. In iulie 1989 ajunge in functia de presedinte al prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, functie similara celei detinute la nivelul URSS de catre Gorbaciov.

Ascensiunea sa politica este in stransa conexiune cu implicarea in afaceri pe picior mare cu un important magnat al imperiului sovietic, totodata agent al unei puternice mafii evreiesti, Boris Birstein. Practic pivotul grupului Snegur este Boris Birstein, afacerist cunoscut in intreaga Rusie, apropiat, pe vremuri, de Leonid Brejnev si care a avut misiunea de a contribui la transferarea fondurilor PCUS in strainatate, cu o buna bucata de timp inainte de caderea regimului sovietic. Activitatile sale in Basarabia se desfasurau in principal prin firmele "Seabeco-Moldova", "T.K.L.", "Rosinte LTD".

Societatea "Seabeco-Moldova" a fost infiintata prin asocierea dintre Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, care detinea o parte de 35 % si concernul "Seabeco International". In actul de infiintare al "Seabeaco-Moldova", Decretul guvernamental nr. 565 din 15 octombrie 1991, se precizeaza ca societatea s-a constituit in scopul exploatarii rationale a fostului hotel al PC al RSSM de pe str. Maria Ciubotaru nr. 37. Acest scop era insa doar un pretext de acoperire deoarece, in realitate, hotararea de guvern prevede ca Societatea poate desfasura orice tip de activitati economice fara a fi supusa vreunei impozitari, iar guvernul se angaja, in plus, sa asigure prin garantii financiare, juridice si administrative, toate interesele societatii, mijloacele financiare si bunurile.

Este un act guvernamental fara precedent in alte parti ale lumii prin care se consfinteste printr-un document oficial, pe fata, o evaziune fiscala si o privatizare frauduloasa. Statul a pierdut si cetatenii Moldovei au platit milioane de dolari, care au intrat in conturile firmei Seabeco. Boris Birstein a fost numit presedintele Consiliului Economic Superior al RM. Ginerele lui Mircea Snegur, Artur Gherman, a fost adus la conducerea Seabeco din ianuarie 1993. La vremea aceea Artur detinea functia de viceministru insarcinat cu relatiile economice externe.

Activitatea lui Boris Birstein a intrat si in atentia americanilor, fiind introdusa in raportul Comisiei pentru Securitate si Schimb a Statelor Unite in care este analizata activitatea financiara a concernului "Trimol Group Incorporated" si relatiile conducatorului acestuia, Boris Birstein, cu institutiile situate pe teritoriul Republicii Moldova.
Din 1994, Boris Birstein este director al Consiliului Director al al BCA "Export-Import" ("Exim") cu sediul la Chisinau si cumpara 65% din capitalul actionar al Bancii pentru punerea in functiune si acumularea capitalului initial. Din acelasi an, el este principalul actionar in cateva companii din Republica Moldova, printre care un post de televiziune si o agentie de presa. Companiile detinute de el in Republica Moldova devin clientii sau debitorii Bancii "Exim". In septembrie 1996, Birstein a cumparat pachetul de 35 % din actiunile Guvernului Republicii Moldova detinute in "Exim".

Din 1997 devine director al Consiliului de directori si principalul actionar al "Global Telecom Group LTD", companie particulara specializata in telecomunicatii internationale, iar din 1998, devine si directorul Consiliului Director al Companiei "Trimol Inc". El mai detine inca doua companii foarte active la Chisinau - "Jolly Alon Limited" si "Exim Asint" S.A..
In aprilie 1996, Banca Comerciala "Exim" a incheiat un acord trilateral cu Dresdner Bank, Germania (DB) si "Tirex-Petrol" S.A. (Guvernul Republicii Moldova detinea 80 % din pachetul de actiuni al acesteia) privind finantarea importului de produse petroliere in Moldova. Un agent petrolier, numit de Dresdner Bank, a finantat tranzactii cu acreditive emise de "Exim". Produsele petroliere erau apoi vandute pe piata moldoveneasca de catre Guvern, platile fiind acumulate in lei. Aceste mijloace erau apoi convertite de catre "Exim" in valuta pentru achitari cu Dresdener Bank. Guvernul a emis si o garantie, semnata de Ministerul Finantelor, prin care s-a obligat sa plateasca datoriile pentru Dresdner Bank, in cazul in care celelalte parti nu vor putea achita datoriile.
Banca "Exim" a mai investit in compania de asigurari "Exim Asint" si a creditat mai multe intreprinderi, acordandu-se preferinte benzinariilor, intreprinderilor vinicole de stat, supermagazinelor.
Gruparea "Snegur" era conectata financiar cu gruparea "Andronic" prin legatura "T.K.L."-"Bancosind". Nicolae Andronic, fost vicepresedinte al Parlamentului si actual Prim-viceprim-ministru, membru al PRCM, (Snegur) detine controlul Bancii "Bancosind" prin presedintele acesteia, Primak. "Bancosind" a acordat "T.K.L." certificate false privind repatrierea valutei pentru productia exportata iar la randul sau "Bancosind" a primit credite preferentiale in valoare de mai multe milioane de lei moldovenesti din partea statului. Intre Snegur si Andronic au aparut, in timp, contradictii puternice si rivalitati de afaceri, pe care Lucinschi le-a speculat sustinandu-l pe Mircea Snegur, in scopul marginalizarii lui Andronic, care intersecteaza zona de operatii din sectorul energetic care se afla in interesul gruparii Lucinschi. Gruparea Lucinschi doreste sa obtina exclusivitatea comertului barter pe sectorul energetic.

O firma sora a firmei "T.K.L." care apartine tot lui Boris Birstein si prin care se opereaza operatiuni financiare ilegale era "Rosinte" LTD cu sediul in Elvetia. Aceasta din urma achizitiona alcool de la Combinatul de sampanie Cricova, intocmea documente de expediere a marfii in Elvetia, dar de fapt alcoolul se imbutelia la Complexul Agroindustrial Chisinau si se exporta in Rusia. Sumele de bani erau varsate la City Bank, USA, Capital Bank - Letonia, Banko Espirito Santo - Portugalia sau erau introduse in cash inapoi in tara. Natalia Gherman, fiica lui Mircea Snegur, a carat dinspre Rusia spre Moldova sute de mii de dolari cu valiza. O data a fost chiar depistata pe aeroportul din Moscova de autoritatile rusesti, dar a fost eliberata imediat.

Unul dintre fondatorii "T.K.L.", E. Leliakov, om de casa al lui Boris, a inregistrat la Moscova firma "Rostok" care a primit prin intermediul lui S. Cunev (gruparea Sangheli), fost vicepremier, privilegiul preluarii si exportului catre Rusia a unei mari cantitati de zahar produse de cele 8 fabrici de pe teritoriul Moldovei. Rostok nu a platit nimic furnizorilor. Tot prin intemediul unui membru al gruparii Voronin, Vladimir Iovv, fost ministru al Transporturilor, Rostok a obtinut dreptul de a stinge datoriile Directiei Cailor Ferate din RM catre caile ferate din Rusia, afacere in urma careia se estimeaza ca Rostok a administrat peste 10 milioane de franci elvetieni. T.K.L. este in legaturi de afaceri profilate mai ales pe alcool cu Societatea mixta moldo-germana "Germol". Nicolae Andronic a primit in luna mai a anului 1996 un jeep Nissan Pajero de 52 000 de dolari de la firma Germol.

La 25 august 1999, in orasul canadian Toronto, a avut loc nunta fiului lui Boris Birstein bun prilej pentru o adunare a fartatilor. In calitate de oaspeti la aceasta nunta au fost Mircea Snegur, ex-presedintele R.Moldova, presedinte al PRCM, Nicolae Andronic, pe atunci prim-viceprim-ministru in guvernul Sturza, vicepresedinte al PRCM, Vadim Misin, membru al Partidului Comunistilor din R.Moldova, in prezent vicepresedinte al Parlamentului, alte cateva persoane din filiera gruparii moscovite mafiote "Solntevskaia", una dintre cele mai puternice retele din Rusia coordonate de ofiteri de informatii. In realitate, adunarea a fost o reuniune criminala, iar nunta a fost doar un pretext de aranjat noi afaceri. Obiectul discutiilor a fost, nici mai mult, nici mai putin, situatia social-politica din R.Moldova, unde cei din "Solntevskaia" au interese mari.
Imediat dupa aceasta "nunta", la sfarsitul lunii septembrie 1999, Victor Catan (PRCM), ministru al Afacerilor Interne, sub un fals pretext, il demite pe generalul Nicolae Alexei, seful Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei, a carui activitate si mai ales iesiri publice i-au creat o popularitate care ameninta interesele de afaceri ale clanurilor politico-mafiote. In luna februarie 2000, gruparile lui Snegur, Diacov, Voronin si Matei s-au coalizat si au votat pentru demiterea lui Iurie Rosca din functia de vicepresedinte al Parlamentului, iar in locul lui este ales Vadim Misin. Al doilea vicepresedinte al Parlamentului, ales in aceeasi zi cu Misin, Vladimir Ciobanu, este unul dintre fruntasii PRCM.

CLASA POLITICA - RETEAUA MAFIEI DE STAT
Basarabia la rascruce - Cuprins \| Situatia politica \| Miza alegerilor din 25 februarie 2001 \| Succesiunea guvernelor in ultimii doi ani \| Situatia economica \| Mafia de stat \| Situatia Mitropoliei Basarabiei \| Cadrul regional si geopolitic \| Ofensiva Rusiei \| Links