CLASA POLITICA - RETEAUA MAFIEI DE STAT
Basarabia la rascruce - Cuprins | Situatia politica | Miza alegerilor din 25 februarie 2001 | Succesiunea guvernelor in ultimii doi ani | Situatia economica | Mafia de stat | Situatia Mitropoliei Basarabiei | Cadrul regional si geopolitic | Ofensiva Rusiei | Links

Tabloul clasei politice din Basarabia poate prezenta o imagine edificatoare asupra cauzelor crizelor accentuate care ameninta Moldova, crize care pot iradia si catre Romania, constituindu-se astfel in factor de amenintare. Personaje de varf ale campului politic, prezente in ultimul deceniu in fruntea institutiilor statului "moldovenesc" ilustreaza, prin profilul lor infractional, fenomenul de instalare si crestere a dominantei unui adevarat sistem politico-mafiot, concrescut in interiorul institutiilor statului, organism parazitar de tipul paturii superpuse, mai ales daca avem in vedere ca principalii exponenti sunt reprezentanti sau servi ai alogenilor. Acest corp parazitar este la originea si constituie cauza principala a crizei accentuate din Republica Moldova.

Republica Moldova a intrat in topul tarilor afectate grav de coruptie si detine locul 13 in lume la acest capitol conform Transparency International (TI), organizatie internationala pentru combaterea fenomenului coruptiei cu sediul la Berlin, infiintata in 1993. Dupa cum am mai precizat raportul organizatiei Transparency International pentru anul 2000 arata ca Republica Moldova a intrat in topul tarilor afectate grav de coruptie si detine locul 13 in lume, iar la nivel european, locul patru.

Potrivit estimarilor expertilor straini, in Republica Moldova economia subterana constituie circa 70 % din Produsul Intern Brut iar printre cei mai corupti functionari sunt cei de la Ministerul de Finante si de la Interne. Investigatorii internationali considera ca printre cele mai dezvoltate domenii ale coruptiei in Moldova sunt cele care au de-a face cu importurile de produse petroliere si comertul atat extern, cat si intern, cu productie alcoolica si articole de tutungerie.

Sunt de asemenea semnificative luarile de pozitie ale unor inalti reprezentanti ai unor institutii internationale, aflati in misiune la Chisinau. Atitudinile publice ale acestora fac de prisos orice alt comentariu. Pot fi citati reprezentantul Fondului Monetar International la Chisinau, Marc Horton, care a declarat cu doi ani in urma ca "unele persoane cu trecut corupt au ajuns sa figureze pe lista candidatilor la guvernare. Cred ca exista probe destule de la Curtea de Conturi si de la Procuratura, care demonstreaza cine a fost corupt in trecut si acest aspect este cel care ma ingrijoreaza mai mult decat, pur si simplu, participarea comunistilor in guvern. Atunci cand ne uitam la o lista cu potentiali candidati, trebuie sa ne uitam si la trecutul, si la experienta lor".

In opinia lui Mark Horton, explicatia cea mai plauzibila pentru toate "esecurile si oportunitatile ratate pe parcursul istoriei moderne a Republicii Moldovei ar fi coruptia si interesele de grup". Reprezentantul de atunci al Bancii Mondiale, James Parks, s-a solidarizat si el cu aceasta declaratie. Intrebat de presa basarabeana daca impartaseste ingrijorarea reprezentantului permanent al FMI in ceea ce priveste nominalizarea la portofoliile in guvern a unor persoane corupte sau sub ancheta, Parks a declarat: "Este clar ca ideea si speranta noastra este ca guvernul cu care lucram sa fie transparent. Nicaieri in lume nu avem dorinta de a lucra cu un Guvern care ar fi corupt". Gradul de corupere a demnitarilor a trezit si ingrijorarea lui Roger Grawe, inalt responsabil al Bancii Mondiale, care a atentionat la randul sau clasa politica guvernanta sa treaca la masuri concrete de dezradacinare a coruptiei care paraliza aparatul de stat.

Din pacate declaratiile importantilor reprezentanti ai institutiilor mondiale sunt mai actuale ca oricand si acum iar sansele Moldovei de a iesi din cercul vicios se ingusteaza pe masura ce orizontul politic care se profileaza este innegurat de revenirea in spatiul de decizie politica a majoritatii actorilor marilor scandaluri de coruptie inregistrate in ultimii ani. Se stie deja ca viitorul parlament va fi controlat de comunisti care vor intra in coalitie cu Alianta Braghis, condusa de actualul prim ministru, fost comsomolist de frunte, omul de paie al fostului secretar CC al PCUS Chiril Chirilovici cunoscut in Romania sub numele de Piotr Lucinschi, presedintele Republicii. Intamplator sau nu, toti cei aflati in topul coruptiei in Basarabia sunt rusofoni, comunisti, sau comunisti revopsiti in culorile "democratiei", parteneri la guvernarile care au promovat, cu foarte rare exceptii, cum a fost guvernul Druc, o politica antiromaneasca si antieuropeana.

Sunt semne ca pana si Moscova a inceput sa fie oarecum stanjenita de asocierea cu unii dintre cei care reprezinta interese rusesti in Republica Moldova, dar pana in prezent nu se observa vizibil o interventie a Kremlinului care sa limpezeasca cat de cat apele soioase ale politicii dintre Nistru si Prut.

Cazuri de coruptie surprinse de Comisia de ancheta parlamentara condusa de Iurie Rosca

15 octombrie 1998. Printr-o hotarare de Parlament a fost creata Comisia de ancheta pentru examinarea materialelor referitoare la raportul Curtii de Conturi si modul de comercializare a avioanelor din patrimoniul statului. In fruntea acestei Comisii a fost numit vicepresedintele Parlamentului, Iurie Rosca. Materialul ce urmeaza, cuprinde cateva dintre principalele cazuri examinate de Comisie precum si alte cazuri sau date care au devenit publice in urma unor anchete ale Curtii de Conturi, Procuraturii, si ca urmare ale unor dezvaluiri ale generalului Nicolae Alexei, fost sef al Departamentului de Combatere a Crimei Organizate.

Distrugerea flotei aeriene a statului
Afacerea MIG-29

9 decembrie 1998. Comisia de ancheta a prezentat, in sedinta plenara a Parlamentului rezultatele controlului efectuat. Textul Raportului a fost elaborat si aprobat in unanimitate de catre toti membrii Comisiei de ancheta.

Raportul includea faptele, stabilite de catre Comisia de ancheta, care se refereau la modul de comercializare a avioanelor MIG-29 si TU 154B din patrimoniul statului, iar in partea finala cuprindea aprecierile juridice date de Comisie asupra acestor fapte. In urma controalelor efectuate, s-a constatat ca in sedinta din 23 octombrie 1996 Colegiul Ministerului Apararii a decis comercializarea avioanelor de lupta MIG-29 din dotarea Armatei Nationale. Preturile de vanzare ale avioanelor au fost stabilite de o comisie guvernamentala sub presedintia viceministrului Apararii Ion Nani.

Au existat cateva oferte, venite in principal de la firme particulare straine, care figurau ca intermediari intre autoritatile Republicii Moldova si potentialii cumparatori. In acest sens a fost mentionata oferta firmei coreene "Colon International COBD" de a achizitiona avioanele mentionate pentru suma de 84 milioane dolari SUA. A fost chiar perfectat un contract, care nu a fost semnat de Ministrul Apararii Pavel Creanga. O alta oferta a venit din partea firmei panameze "Sitea International" S.A. Farih Tabbah, din partea "Sitea International", a trimis la 23 mai 1997 un mesaj Presedintelui Petru Lucinschi, cu intentia de a procura 27 de avioane de tip MIG-29. Firma in cauza oferea suma de 101 milioane dolari SUA pentru toate avioanele, echipamentul accesoriu, piesele de schimb si munitie. Nici aceasta oferta nu a fost acceptata.
In luna iunie 1997 Ministrul Apararii Valeriu Pasat a fost contactat de reprezentanti ai Departamentului Apararii al SUA cu propunerea de a vinde aceste avioane Guvernului Statelor Unite. Avioanele intrasera in atentia Iranului, deoarece tipul respectiv de MIG-uri are potential nuclear fiind capabil sa poarte echipament cu incarcatura nucleara. Pentru Statele Unite achizitionarea acestor avioane de lupta a fost o sarcina prioritara, conform unor declaratii si documente ale unor inalti responsabili militari americani, ceea ce inseamna ca americanii ar fi fost dispusi sa plateasca mult mai mult decat apare in oferta, mai ales ca Iranul dorea sa achizitioneze aceleasi aparate.

Dupa mai multe intalniri ale ministrului Pasat cu functionari superiori ai Departamentului Apararii al SUA, pe data de 26 septembrie 1997 Departamentul de Stat al SUA a adresat un mesaj Presedintelui Republicii Moldova in care exprima dorinta Guvernului SUA de a achizitiona cele 21 avioane MIG-29 cu munitii si utilajul accesoriu, facand in acest sens urmatoarea oferta - 40 milioane dolari SUA si diverse echipamente si utilaje militare (2 avioane de transport Hercules, vehicule s.a.). Despre aceasta oferta au fost informati Ministrul Apararii Valeriu Pasat, Prim-ministrul Ion Ciubuc, Presedintele Parlamentului Dumitru Motpan, Ministrul Afacerilor Externe Nicolae Tabacaru, presedintele Comisiei parlamentare pentru securitatea statului si asigurarea ordinii publice Grigore Bratunov.

Dupa primirea ofertei americane, Comisia de evaluare a Ministerului Apararii a stabilit costul a 21 avioane MIG-29 la 63 milioane dolari SUA, iar a munitiilor si utilajului accesoriu - la 7,9 milioane dolari SUA, in total - 70,9 milioane dolari SUA.

La 10 octombrie 1997 a fost incheiat Acordul intre Ministerul Apararii al Republicii Moldova si Departamentul Apararii al Statelor Unite ale Americii privind cooperarea in domeniul unor proiecte de prevenire a proliferarii armelor de distrugere in masa. Pentru Republica Moldova Acordul a fost semnat de catre Ministrul Apararii Valeriu Pasat. Acest Acord prevedea vanzarea celor 21 avioane MIG-29 cu munitii si utilajul accesoriu pentru suma de 40 milioane dolari SUA. In aceeasi zi a fost semnata si Declaratia comuna a Ministerului Apararii al Republicii Moldova si Departamentului Apararii al Statelor Unite ale Americii care stipuleaza inceputul unui program de asistenta militara pentru Republica Moldova.

Programul in cauza prevedea furnizarea catre Republica Moldova a diferitor bunuri, cum ar fi vehicule, echipament de comunicatii, echipament si tehnica video, tehnica de calcul, veste anti-glont, paturi s.a. Din explicatiile demnitarilor audiati de catre Comisia de ancheta, acest program urmeaza a fi inteles ca o compensare pentru acceptarea pretului de 40 milioane dolari SUA propus de partea americana. Desi in textul Declaratiei nu sunt indicate cantitatea, nomenclatorul si termenele de livrare ale ajutoarelor oferite, partea moldoveneasca a primit asigurari ca suma acestor ajutoare va depasi costul avioanelor Hercules si al celorlalte bunuri, incluse in oferta initiala a Departamentului de Stat al SUA. Asupra acestor aspecte s-a convenit la o intalnire a Ministrului Apararii cu negociatorii americani, intalnire ce a avut loc cu doua zile inainte de semnarea Acordului si a Declaratiei.

Partea americana a respins propunerea partii moldovenesti de a include in textul Declaratiei date certe referitoare la cantitatea si termenele de livrare a bunurilor respective, explicand aceasta prin faptul ca nu se pot estima resursele financiare care vor fi alocate pentru asemenea programe in bugetul SUA pe anul viitor. Din datele de care dispunea Comisia de ancheta, programul anuntat de Declaratia comuna ar fi fost in curs de desfasurare, in Republica Moldova fiind livrate pana la data anchetei diverse bunuri militare (vehicule, echipament de comunicatii s.a.), dar nimeni nu a fost in masura sa numeasca o suma concreta.
In urma afacerii MIG-29 bugetul de stat al Republicii Moldova a pierdut circa 60 (saizeci) milioane dolari SUA, ceea ce constituia aproximativ o jumatate din datoria externa anuala a Republicii Moldova sau suma datoriilor totale la salarii ale bugetarilor.

Afacerea Tupolev

3 noiembrie 1998. In sedinta Comisiei de ancheta a fost discutata problema avioanelor TU 154, una dintre afacerile cele mai scandaloase ale perioadei.
Referitor la modul de comercializare a avioanelor TU 154B, Comisia de ancheta a scos in evidenta numeroase aspecte cu caracter infractional. Spre mijlocul anului 1997, conducerea Companiei Aeriene de Stat "Air Moldova", analizand starea economico-financiara a Companiei, precum si situatia creata pe piata transporturilor aeriene, a ajuns la concluzia ca este necesara innoirea parcului de aeronave. Se avea in vedere comercializarea aeronavelor bune de utilizat (de tipurile TU 134A - 2 unitati, TU 154B - 6 unitati si AN 26B - 3 unitati), achizitionarea unor avioane de tip mai mic (IAK 42), precum si a unor piese de schimb necesare pentru reparatia altor avioane din parcul Companiei "Air Moldova". Problema parcului de avioane a fost adusa la cunostinta Administratiei de Stat a Aviatiei Civile, care a fost de acord cu solutiile propuse de conducerea Companiei.

Pentru realizarea celor propuse, la 7 octombrie 1997 "Air Moldova" a incheiat cu firma "ARD-plus" SRL un Protocol de intentii, precum si un Acord privind activitatea economico-financiara comuna. Aceste acte prevad vanzarea a 6 avioane TU 154 si a 2 avioane TU 134 catre Societatea pe actiuni de tip deschis "Aviazapciast" din Federatia Rusa, firma "ARD-plus" figurand in calitate de reprezentant al companiei rusesti.

Chiar de la inceput, conducerea Companiei de Stat "Air Moldova" a optat pentru comercializarea avioanelor respective prin intermediul negocierilor directe cu "Aviazapciast". In acest sens, Directorul general al "Air Moldova" Petru Ciobanu, prin scrisoarea nr. 03/50 din 12.01.98, solicita sprijinul Administratiei de Stat a Aviatiei Civile pentru organizarea negocierilor directe in vederea comercializarii avioanelor TU 154. Insa Legea privind Programul de privatizare pentru anii 1997-1998 (intrata in vigoare pe data de 11 septembrie 1997) permite comercializarea unor bunuri din patrimoniul statului prin negocieri directe doar in cazul unui singur cumparator si cu conditia ca patrimoniul care a fost scos anterior la licitatie sau concurs de cel putin doua ori (art. 16 (1) al Legii). Astfel, a avut loc deturnarea procesului de privatizare a avioanelor de la procedura prescrisa de legislatia in vigoare.
Firma de audit KPMG Moldova SRL, contractata pentru a evalua costul avioanelor TU 154 si AN 26 din patrimoniul "Air Moldova", a prezentat la 28 februarie 1998 Actul de evaluare a costului parcului de avioane. Conform acestuia, costul de piata a 6 avioane TU 154B din patrimoniul CAS "Air Moldova" se cuprinde in limitele a 640.000 - 790.000 dolari SUA.

12 martie 1998. Petru Ciobanu adreseaza Ministerului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat scrisoarea nr. 04/265 in care iarasi insista asupra negocierilor directe ca modalitate de comercializare a 6 avioane TU 154. Dand curs initiativei Companiei de Stat "Air Moldova", Ministerul Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, ca unic administrator a proprietatii statului, aproba comercializarea avioanelor in cauza prin licitatie, desemnand Agentia Teritoriala Chisinau in calitate de responsabil pentru operatiunea de estimare si pentru organizarea licitatiei.

Prin ordinul nr. 35 din 27 martie 1998, semnat de Petru Ciobanu, este creata Comisia pentru vanzarea activelor neutilizate, in conformitate cu Regulamentul privind modul de privatizare a activelor neutilizate in procesul tehnologic al intreprinderilor, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 665 din 29.11.96. Comisia a intocmit Actul de evaluare a activelor neutilizate in procesul tehnologic al CAS "Air Moldova". Conform acestui act, pretul initial de vanzare a 6 avioane TU 154, propus de Comisie, era de 4.465.000 lei (950.000 dolari SUA la cursul zilei).
In continuare, Ministerul Privatizarii urma, in conformitate cu Regulamentul privind licitatiile cu strigare si negocierile directe (aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1056 din 12.11.96), sa formeze o comisie de licitatie pentru comercializarea avioanelor respective.
Insa la 21 aprilie 1998 prim-ministrul Ion Ciubuc (favorit al lui Lucinschi), prin dispozitia nr. 1405-505, dispune comercializarea avioanelor prin negocieri directe. In copia scrisorii se vede bine ca sintagma "Realizarea definitiva se va efectua dupa decizia Guvernului" a fost adaugata ulterior. In baza acesteia, Ministrul Privatizarii Iurie Badar (omul presedintelui Lucinschi) il desemneaza pe viceministrul Zosim Bodiu sa supravegheze tranzactia respectiva.

Nici dupa formarea noului Guvern al ADR Ciubuc-2, procesul de comercializare a avioanelor nu a intrat pe fagasul legalitatii. De fapt, avioanele respective au fost vandute in doar cateva zile, dupa ce timp de mai bine de jumatate de an soarta lor a fost incerta. Astfel, pe data de 10 iunie 1998 viceprim-ministrul Ion Sturza (PD) expediaza prim-ministrului Ion Ciubuc scrisoarea nr. 34-1986 in care se pronunta in favoarea desfasurarii negocierilor directe, ignorand etapa obligatorie a cel putin doua licitatii. Foarte prompt, prin dispozitia nr. 1408-681 din 11.06.98, prim-ministrul Ion Ciubuc permite comercializarea avioanelor la preturile stabilite prin negocieri directe.

A doua zi, pe data de 12 iunie 1998 setul format din 6 avioane TU 154 este transmis de la Agentia teritoriala Chisinau pentru privatizare la Comisia de negocieri directe. Procesul verbal privind transmiterea-preluarea setului este semnat si de catre Vladimir Filat (PD), director general al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, care apare in actul respectiv ca presedinte al comisiei de negocieri directe. Este de retinut ca respectiva comisie de negocieri directe a fost formata prin Ordinul Ministerului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat nr. 111 din 17 iunie 1998 (minister care era, de fapt, deja desfiintat ca urmare a modificarii structurii Guvernului).

Reiese ca presedintele comisiei de negocieri directe Vladimir Filat semna procese verbale in numele acesteia cu cinci zile inainte de formarea respectivei comisii. Ordinul nr. 111, prin care a fost formata comisia de negocieri directe, ridica mai multe semne de intrebare. In componenta comisiei sunt incluse persoane din doua structuri care nu au coexistat nici o zi: Directorul general al Departamentul Privatizarii si viceministrul privatizarii. Mai mult decat atat, ordinul a fost semnat de Zinaida Grafchin, viceministru al privatizarii. Fiind interpelat in legatura cu Ordinul nr. 111, viceprim-ministrul Ion Sturza nu a dat un raspuns satisfacator. Nici Zosim Bodiu, ex-viceministru al privatizarii, ulterior vicedirector al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, fiind intrebat despre acest ordin in sedinta Comisiei de ancheta, nu a lamurit neclaritatile aparute.

Aceasta Comisie de negocieri directe a activat doar o singura zi. Pe data de 18 iunie 1998 (a doua zi dupa formarea comisiei) Serghei Leontiev, reprezentantul Societatii pe actiuni "Aviazapciast" din Federatia Rusa, a depus cererea pentru participare la negocieri directe, negocieri care au avut loc in aceeasi zi de 18 iunie 1998. In urma acestor negocieri a fost intocmit procesul-verbal nr. 2, conform caruia pretul initial al lotului era de 950.000 dolari SUA, iar pretul final a fost stabilit la suma de 1.110.000 dolari SUA.
Persoane din componenta comisiei de negocieri au declarat in sedinta Comisiei de ancheta ca cifra de 1.110.000 dolari SUA a fost propusa de Vladimir Filat, presedintele comisiei de comercializare a avioanelor si acceptata de membrii comisiei.

Pe data de 14 iulie 1998 a fost semnat Contractul nr. 44 intre Compania Aeriana de Stat "Air Moldova" si Societatea pe actiuni "Aviazapciast". Conform clauzelor acestui contract, Societatea pe actiuni "Aviazapciast" cumpara de la "Air Moldova" 6 avioane TU 154 la pretul total de 1.110.000 dolari SUA. Pe parcursul examinarii acestui caz, Comisia de ancheta a solicitat concursul unor organe de stat. Astfel, in demersul Comisiei catre ministrul Securitatii Nationale Tudor Botnaru, acesta a fost rugat sa clarifice daca avionul TU 154 cu numarul de bord 85332, vandut companiei "Aviazapciast", a fost revandut ulterior Detasamentului aviatiei civile din orasul Djambul, Kazahstan, care la randul sau a dat aeronava in arenda unei firme dintr-o tara araba.
Ministrul Tudor Botnaru in raspunsul sau afirma ca unul din cele sase avioane marca TU154, nr. de bord 95324, a fost revandut de catre "Aviazapciast" companiei "Crilia Taraza" din orasul Taraz, Kazahstan, iar cazul privind implicarea lui Iurie Armas la fondarea acestei companii se cerceteaza.

Pe numele Prim-ministrului Ion Ciubuc au fost expediate scrisorile nr. 1/2 - 50 din 16 octombrie 1998 si nr. 363 din 21 octombrie 1998 etc. Din raspunsurile parvenite, reiese ca vinovati sunt Administratia de Stat a aviatiei Civile, Compania de Stat "AIR Moldova", Ministerul Privatizarii, Administrarii de Stat si Ministerul Economiei si Reformelor. Nici un functionar al acestor institutii n-a fost pedepsit.Comisia de ancheta a ajuns la concluzia ca atat cele 21 de avioane MIG-29 din dotarea Armatei Nationale, cat si cele 6 avioane de tipul TU 154B din patrimoniul Companiei Aeriene de Stat "Air Moldova" au fost comercializate cu incalcari grave ale legislatiei in vigoare. Mai mult, in ambele cazuri pretul avioanelor a fost stabilit in mod arbitrar, fara a se respecta procedura legala.

Comisia de ancheta a considerat ca urmatoarele persoane se fac vinovate de multiplele incalcari ale legislatiei comise in procesul comercializarii avioanelor MIG-29 si TU 154B:
- Petru Lucinschi, Presedintele Republicii Moldova. A autorizat comercializarea avioanelor militare MIG-29, incalcand Legea privind Programul de privatizare pentru anii 1997-1998;
- Ion Ciubuc (omul lui Lucinschi), prim-ministru al Republicii Moldova. Fiind la curent cu tranzactia ce se pregatea pentru vanzarea avioanelor MIG-29 nu a intreprins nimic pentru a o orienta pe fagasul legalitatii.
- Valeriu Pasat (sprijinit de PD), Ministrul Apararii. Principalul responsabil de comercializarea ilegala a avioanelor MIG-29, a semnat Acordul care prevede vanzarea celor 21 de avioane MIG-29, contrar prevederilor legii citate;
- Ion Sturza (PD), viceprim-ministru, Ministrul Economiei si Reformelor. A sprijinit ideea privatizarii avioanelor TU 154B prin negocieri directe si a permis Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, subordonat dansului, sa efectueze operatiunea ilegala de comercializare a avioanelor respective;
- Vladimir Filat (PD), directorul Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat. Executantul principal al afacerii ilegale de vanzare a avioanelor TU 154B, vinovat si de faptul ca a semnat, in numele unei Comisii de negocieri inexistente, procesul verbal de preluare a setului din 6 avioane TU 154B;
- Nicolae Tabacaru (PD), Ministrul Afacerilor Externe. A eliberat depline puteri ministrului Pasat pentru a semna in numele Republicii Moldova Acordul care prevede vanzarea celor 21 avioane MIG-29 cu incalcarea Legii privind Programul de privatizare pentru anii 1997-1998;
- Dumitru Motpan, fostul Presedinte al Parlamentului. Fiind la curent cu tranzactia ce se pregatea de comercializare a avioanelor militare MIG-29 a tolerat derularea acesteia, contrar prevederilor legale;
- Grigore Bratunov, fostul presedinte al comisiei parlamentare pentru securitatea statului si asigurarea ordinii publice. Fiind informat despre operatiunea de vanzare a avioanelor MIG-29 nu a luat masuri pentru a asigura adoptarea unei decizii legale de catre Parlament;
- Petru Ciobanu, Director general al CAS "Air Moldova". In calitatea sa de administrator al avioanelor din proprietatea statului, a initiat procedura ilegala de comercializare a avioanelor TU 154B prin negocieri directe;
- Zosim Bodiu, fost viceministru al Privatizarii, actualmente vicedirector al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat. In calitate de membru al Comisiei de negocieri directe pentru comercializarea avioanelor TU 154B a contribuit la privatizarea ilegala a avioanelor din proprietatea statului;
- Zinaida Grafchin, fost viceministru al Privatizarii, actualmente vicedirector al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat. A semnat Ordinul de creare a Comisiei de negocieri directe, ignorand etapele obligatorii ale privatizarii, stabilite de Legea mentionata;
- Constantin Lozovanu, directorul Agentiei teritoriale de privatizare Chisinau. Contrar prevederilor legale si Ordinului Ministerului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat nr. 03-05-1159 din 23.03.98, care punea estimarea si organizarea licitatiei in sarcina Agentiei teritoriale de privatizare Chisinau, a transmis setul format din 6 avioane TU 154B Comisiei de negocieri directe;
- Iurie Armasu, fost director general al Administratiei de Stat a Aviatiei Civile. S-a impotrivit derularii unui contract de arenda cu compania "Air Balkan", contract care, in opinia Comisiei de ancheta, era mai avantajos decat alte variante.

Procuratura Generala si Curtea de Conturi, solicitate de Comisia de ancheta, au refuzat sa colaboreze iar Comisia de ancheta a propus grupurilor parlamentare ale CDM, condus de Mircea Snegur, si BpMDP, condus de Dimitru Diacov, sa retraga sprijinul politic demnitarilor mentionati care au fost inaintati de catre fractiunile respective pentru posturile pe care le detin. Liderii vizati nu au dat curs solicitarii respective.

Fata de datele Comisiei de ancheta din acea perioada se adauga si noile date aparute in cursul lunii ianuarie 2001. In afacerea MIG-21 oficialitatile Republicii Moldova si-au insusit in beneficiu propriu toate cele 40 mil. USD cash, iar firma intermediara Virtual Defense International, cu sediul la Washington, a fost pagubita de 9 mil USD, contravaloarea comisonului. Firma care a mediat afacerea cu MIG-uri-le este formata din fosti oficiali ai CIA, FBI, Departamentul Apararii, Departamentul Comertului si Departamentul de Stat a Statelor Unite care au actionat in judecata Guvernul Republicii Moldova. Pana acum s-au prezentat la audieri fostul ministru al Justitiei , Ion Paduraru (PFD), si fostul ministru al Apararii Valeriu Pasat (favorit al lui Lucinschi), precum si alte oficialitati de rang mai mic. Petru Lucinschi era implicat direct in aceasta afacere, deoarece in perioada negocierilor un consilier al Presedintelui a cerut sa fie varsat intr-un cont bancar secret suma de 2 mil USD, dedusa din valoarea comisionului. La toate intalnirile cu oficialitatile statului a fost prezent si Boris Birstein, despre care se stie ca este in foarte stranse legaturi cu mafia Rusa.

Ruinarea industriei tutunului

La inceputul anului 1998 Curtea de Conturi a efectuat un control asupra activitatii economico-financiare a Societatii pe actiuni Combinatul de Tutun din Chisinau.
Comisia a descoperit implicarea in acest caz a lui Vladimir Filat (PD), ex-ministru de Stat, fost director al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, care era in acelasi timp director general al Societatii Comerciale "Romold Trading" S.R.L. cu sediul la Iasi, Romania, si in aceasta ultima calitate a sa era partener de afaceri cu Mircea Ciubara, director al CTC-Tutun. De altfel, Vladimir Filat (PD) este si protagonistul unor dosare penale instrumentate in Romania pentru contrabanda cu tigari si evaziune fiscala.

Chiar si dupa numirea in functia de director al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, Vladimir Filat (PD), contrar legislatiei in vigoare, si-a continuat activitatea de om de afaceri. In conformitate cu clauza 5.1 a contractului, "Romold Trading" urma sa achite in avans pretul fiecarui transport. Aceste prevederi contractuale nu au fost respectate niciodata, la sfarsitul anului 1998 "Romold Trading" fiind dator Combinatului de tutun 657.017 lei (sau 107.867,5 dolari SUA). Aceste fapte sunt confirmate si de controlul efectuat la S.A. "Tutun-CTC" de catre Departamentul Control Financiar si Revizie al Ministerului Finantelor la solicitarea Comisiei de ancheta. Valoarea maxima a datoriilor firmei "Romold Trading" catre S.A. "Tutun-CTC" (1.576.501 lei) este inregistrata chiar in timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din martie 1998.



Fabrica de fermentare a tutunului din Orhei

La mijlocul lui iunie 1999 Comisia de ancheta a fost sesizata de catre Gheorghe Cotruta, director al acestei unitati economice, sezizarea in cauza fiind semnata de cca 100 de angajati ai acestei intreprinderi. Intreprinderea fusese transmisa in administrare fiduciara unei firme private, si anume SRL "Magura - Group". Era vorba de una dintre cele 7 intreprinderi de fermentare a tutunului din Republica Moldova. Indicii economici din ultimii doi ani demonstrau ca fabrica mentionata era rentabila. In 1998 ea avea un beneficiu de 2 mil. 195 mii lei, cu un profit de un milion 268 mii lei, sau 1, 37 lei la fiecare actiune. In 1998 fabrica a transferat in buget 3 mil. 650 mii lei, din care impozit pe venit - 927 mii lei si dividende pe actiunile statului 250 mii lei.

Valeriu Bulgari (om de casa al lui Lucinschi), ministru al Agriculturii si Industriei Prelucratoare, desi daduse asigurari conducerii fabricii ca intreprinderea va functiona in regim obisnuit a adresat Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat (Vladimir Filat, PD), un demers privind transmiterea SA "Fabrica de fermentare a tutunului din Orhei" in administrarea fiduciara SRL "Magura-Group".
La 30 aprilie 1999 Departamentul Privatizarii, condus deja de Alexandru Oleinic a adoptat hotararea privind transmiterea acestei unitati in administrare fiduciara. Astfel SRL "Magura-Group" a obtinut dreptul sa micsoreze capitalul propriu al acesteia cu 20%, iar profitul pana la un leu pentru fiecare actiune (in 1998 acesta era de 1,37 lei). Dividendele proprietarului, adica ale statului, au fost stabilite la 30% din profit, statul detinand 97,7% din actiuni. Aceste prevederi cauzau mari prejudicii statului in calitatea lui de proprietar, afectand in mod direct si bugetul.
Legislatia interzicea predarea in administrare fiduciara a intreprinderilor incluse in programul de privatizare, asa cum este cazul si acestei fabrici.
Dumitru Diacov a obstructionat inlaturarea acestei ilegalitati. Deloc intamplator in acest caz, ca si in cel al "CTC - Tutun", in prim-plan apar aceleasi persoane: Valeriu Bulgari (Lucinschi), Vladimir Filat (PD) si Alexandru Oleinic (PD). Comisia de ancheta nu a reusit sa restabileasca legalitatea in cazul acelei unitati economice.

Jaful de la Banca de Economii

Situatia trecerii ilegale a controlului Bancii de Economii in mainile patronilor companiei Neftegasgroup a fost un caz flagrant de furt in dauna statului si a cetatenilor.

Istoric
Intreprinderea mixta "M-Credit" (23,33 %), intreprinderea cu capital strain "Transworld-Invest" (28,33%) si compania de asigurare "Compasinter" (8,03%), toate trei fiind controlate de compania Neftegasgroup, au preluat pachetului de control de actiuni ale Bancii de Economii (59,69 %), in urma emisiei a III-a, incheiata la 22 septembrie 1995.
Ca urmare a emisiei ilegale statul pierde definitiv controlul asupra Bancii de Economii. Presedinte al Consiliului Bancii devine Grigore Cusnir, care a ocupat un timp functia de presedinte al Consiliului Economic Suprem al presedintelui Petru Lucinschi. In functiile de vicepresedinti ai Consiliului de Administratie al Bancii de Economii au fost numiti Vadim Popov si Serghei Golic, cetateni ai Federatiei Ruse. Reprezentanti ai statului in banca in aceasta perioada au fost Iurie Badar, Nicolae Luchian si Nelea Garascenco.
La 13 noiembrie 1995, Guvernul a stabilit printr-o hotarare marimea proprietatii de stat in Banca de Economii in suma de 14 milioane 334,2 mii lei.

Timp de trei ani patrimoniul de stat a fost utilizat de Banca de Economii, acesta pierzandu-si din valoare si neaducand proprietarului, adica statului, nici un beneficiu. Ca urmare, statul a pierdut venituri in marime de circa 50 mil. lei. Dupa interventia Comisiei de ancheta, cota statului in capitalul Bancii de Economii a constituit 57,96% si totusi Procuratura Generala n-a intentat dosar in cazul dat. Procuratura a constatat doar ca, intr-adevar, aceste incalcari exista, insa n-a fost stabilit prejudiciul material. De aceea la 13 iunie 1996 a fost refuzata intentarea dosarului penal.
Comisia de ancheta a mentionat ca urmatoarele persoane se fac vinovate de situatia creata la Banca de Economii si de multiplele incalcari ale legislatiei comise in procesul constituirii si functionarii institutiei financiare nominalizate:
- Andrei Sangheli, fost prim-ministru al Republicii Moldova;
- Leonid Talmaci, guvernatorul Bancii Nationale a Moldovei;
- Dumitru Ursu, viceguvernator al Bancii Nationale a Moldovei;
- Ion Prodan, viceguvernator al Bancii Nationale a Moldovei;
- Constantin Bulgac, fost presedinte al Bancii de Economii;
- Nicolae Surdu, fost vicepresedinte al Bancii de Economii;
- Ceslav Ciobanu, fost Ministru al Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, in prezent ambasador al Republicii Moldova in Statele Unite ale Americii;
- Valeriu Chitan, fost Ministru al Finantelor;
- Andrei Cucu, in prezent vicepremier, fost prim-viceministru al Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat;
- Iurie Badar, fost Ministru al Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, in prezent consilier al Presedintelui republicii.
- Nicolae Luchian, viceministru al Finantelor.

Cazul Petrolbank

In atentia Comisiei de ancheta s-a aflat si problema "PetrolBank"-ului, unul din pilonii de baza ai imperiului lui Grigore Cusnir ( NGG Moldova). Privatizarea Bancii de Economii s-a realizat prin intemediul PetrolBank, institutie financiara constituita pe bani publici.
La 4 noiembrie 1994, Guvernul a adoptat o hotarare conform careia, in scopul asigurarii functionarii complexului energetic in perioada de iarna 1994-1995, se intervine pe langa compania "NefteGasGroup" inregistrata in Malta (conducator Grigore Cusnir, presedinte al Consiliului Economic Superior al lui Lucinschi) in vederea acordarii Concernului de Stat "Moldenergo" a unui credit cu destinatie speciala in suma de 50 mil dolari pentru procurarea resurselor energetice. S-a stabilit ca Ministerul Finantelor urma sa acorde garantia din partea Guvernului, iar Banca Nationala sa o confirme.
Pentru executarea sus-numitei Hotarari a Guvernului, la 1 decembrie 1994 a fost incheiat acordul de creditare KL-50 dintre compania "NefteGasGroup", in calitate de creditor, si "Moldenergo". Ministerul Finantelor a incheiat la 10 decembrie 1994 cu "Moldenergo" un acord referitor la obligatiunile reciproce in legatura cu acordarea garantiei Guvernului.
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare a acordat Republicii Moldova la 9 decembrie 1994 un credit in suma de 60 milioane dolari SUA. Din acesti bani, aflati in contul Ministerului Finantelor, acesta transfera in Elvetia, in contul companiei "NefteGasGroup" in Union Bank of Switzerland suma de 11,8 milioane dolari SUA in data de 22 decembrie 1994 si suma de 15 milioane dolari SUA la 10 februarie 1995, in total 26 milioane 880 mii dolari SUA. Aceste transferuri au fost efectuate in baza a doua ordine de plata ale Ministerului de Finante, semnate de Valeriu Chitan, Petru Veverita si Svetlana Banari.

Ordinele respective au fost, chipurile, eliberate in temeiul Hotararii Guvernului nr. 906 din 14 decembrie 1994. In realitate, hotararea mentionata se numeste "Cu privire la perfectionarea formei organizatorico-juridice de gospodarie si asanare a situatiei financiare a Combinatului de vinuri de marca si spumoase din Cricova" si nu are nici o legatura cu "NefteGazGroup". Comisia de ancheta a stabilit ca a existat o alta hotarare de Guvern cu acelasi numar 906 din 14 decembrie 1994. Aceasta a doua hotarare nu a fost niciodata publicata si, prin urmare, nu a existat din punct de vedere juridic. Faptul ca responsabilii din Guvern au recurs la falsificarea unei hotarari demonstreaza ca afacerea pusa la cale nu putea fi realizata in cadrul legislatiei in vigoare la acea data. Prin urmare, si ordinele de plata ale Ministerului Finantelor, neavand nici o baza juridica, sunt ilegale.

Acordul de credit dintre compania "NefteGasGroup" si Compania de Stat "Moldenergo" n-a fost, insa, executat pana la capat de catre "Neftegasgroup", care n-a livrat intreaga cantitate de resurse energetice. Ca rezultat s-a format o datorie a companiei "NefteGasGroup" fata de Compania de Stat "Moldenergo" in suma de 10 milioane dolari SUA.
Acesti bani au fost utilizati la constituirea Bancii "Petrolbank" cu capitalul social in valoare de 43 milioane lei, suma practic echivalenta, la acea vreme, cu 10 milioane dolari SUA. Din capitalul social al Bancii, 99 % apartineau companiilor afiliate "NefteGasGroup" - ului, si anume "M-Credit", "Transword-Invest" si "CompasInter", care mai tarziu au privatizat Banca de Economii.
Schema a fost urmatoarea: Compania "NefteGasGroup" transfera o parte din suma de 26, 8 milioane dolari SUA, primita de la Ministerul Finantelor al Republicii Moldova, pe contul sau din SUA. Mai tarziu vireaza 10 milioane dolari SUA in contul companiilor "M-Credit" (3 mil. dolari SUA), "Transword-Invest" (4,5 mil. dolari SUA) si "CompasInter" (2,5 mil. dolari SUA), care au si fondat Banca Comerciala de Investitii pe Actiuni (BCIA) "Petrolbank" cu un cuantum respectiv de 2,9 mil. dolari, 3,9 mil. dolari si 3 mil. dolari (in total 9,8 mil dolari SUA).
In temeiul demersurilor companiei "Neftegasgroup LTD" (care a fost nevoita sa recunoasca datoria fata de "Moldenergo" prin scrisoarea, semnata de Grigore Cusnir si adresata Ministrului Finantelor) s-a emis Hotararea Guvernului nr. 724 din 30 iulie 1997 "Privind restructurarea datoriilor companiei "Neftegasgroup LTD" fata de Compania de Stat "Moldenergo", care stipuleaza modalitatea de restucturare si achitare a datoriei mentionate mai sus prin intermediul transmiterii a 62,6% din pachetul total al actiunilor BCIA "PetrolBank". Astfel s-a incercat preluarea a doar 63,2 % din actiunile Bancii, desi statul este, practic, actionar unic cu 100%. Hotararea in cauza n-a fost indeplinita din motivul taraganarii executarii ei si a instrainarii ilegale ale unor actiuni.
In baza Hotararii Judecatoriei Economice din 11 decembrie 1997 Ministerului Finantelor i s-a transmis patrimoniul in suma de 10 mil. dolari SUA al companiei "NefteGasGroup". In scopul executarii acestei hotarari, prin decizia Judecatoriei sectorului Buiucani din 6 ianuarie 1998, Ministerului Finantelor i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra cotei parti ce apartinea Companiei "NefteGasGroup". In baza acestei decizii, Ministerul Finantelor urma sa preia pachetele de actiuni sau cotele parti ale companiilor "CompasInter", "Mediavit" S.A., Centrul tehnic international "CTI Print" SRL, "M-Credit" S.A., "AIR TRANS NG GROUP" SRL. Mai apoi Ministerul Finantelor, cu participarea Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, trebuia sa convoace Adunarea Generala a actionarilor pentru a transmite actiunile "PetrolBank"-ului in folosul statului. Insa nici pana in prezent, Ministerul Finantelor nu s-a grabit sa preia patrimoniul aflat, timp de 3 ani, ilegal, in posesia unor companii private.

Īn urma investigatiilor Comisiei de ancheta, Parlamentul a aprobat o hotarare despre necesitatea valorificarii urgente a actiunilor pe care le detine statul in "PetrolBank". Pana in prezent nu s-au luat masurile necesare.
Comisia de ancheta a ajuns la concluzia ca daca ar fi fost gestionata rational suma de 10 mil. dolari, actualizata, ar insemna cca 40 mil dolari, suma care ar fi putut acoperi cu prisosinta datoriile la pensii.

Concluzii ale Comisiei de Ancheta

Banca de Economii a fost privatizata ilegal. Depunerile populatiei au fost folosite de unele persoane pentru a se imbogati.
"PetrolBank" a fost constituita pe banii publici, insa in acesti 5 ani a fost, chipurile, proprietate privata iarasi a unor demnitari sus-pusi.
"Moldinconbank" de 5 ani utilizeaza patrimoniul public in suma de 5 milioane 326 mii lei, fara a vira absolut nimic in bugetul statului. O gestionare normala a acestui patrimoniu ar fi adus statului cca 20 mil lei.

Cazul Tabacaru

Ex-ministrul de externe, Nicolae Tabacaru, a eliberat ilegal pasapoarte diplomatice

Nascut in 1955, in satul Cioara-Marza, raionul Tarutino, regiunea Odesa, Ucraina. A absolvit Universitatea de Stat de la Chisinau si Scoala de Politologie din Leningrad intre 1987-1989, apoi, intre 1991-92, Academia Diplomatica din Moscova. 1992-93 - director, directia ONU, director protocol MAE. 1993-96 - consilier, ministru-consilier al Ambasadei RM (tot) in Regatul Belgiei. 1996-97 - sef al directiei Europa si America de Nord, consilier al presedintelui RM, Petru Lucinschi. Din 1997 - ministru de externe.

2 octombrie 1998. Ex-ministrul de externe Nicolae Tabacaru a fost acuzat de faptul ca a eliberat pasapoarte diplomatice mai multor persoane care nu intrau in categoriile stipulate de lege. S-a dovedit, analizand listele MAE, ca insusi Tabacaru a eliberat pasapoarte ilegal, dupa adoptarea amendamentelor la legea respectiva din februarie 1998. Ministrul Tabacaru a incalcat si legea veche, de pana in februarie 1998, potrivit careia "pasaportul diplomatic se elibereaza cetatenilor Republicii Moldova, in vederea indeplinirii unor misiuni diplomatice si consulare sau altor functii oficiale peste hotare". La 25 martie 1997, MAE a eliberat pasaport diplomatic lui Vladimir Voronin, care, in lista prezentata la comisia parlamentara figureaza cu functia de "membru al partidului", pasaportul fiind eliberat la cererea Partidului Comunistilor.

Tabacaru nu a inclus in lista toate persoanele carora li s-a eliberat pasaport diplomatic, existand banuiala ca pasapoartele diplomatice au fost eliberate pe sest unor persoane cu insarcinari dubioase si care aveau nevoie de acoperire in cadrul unor deplasari in strainatate, cum ar fi Ludmila Scalnaia, Mihai Petrache - consilieri al presedintelui Petru Lucinschi, Valeriu Daraban, Iurie Tabarta, fostul director al Televiziunii de Stat, ambii din anturajul Presedintelui precum si ministrului adjunct al Mediului - Alexandru Jolondkovski, caruia i s-a eliberat pasaport de acest tip la solicitarea lui Dumitru Diacov, ministrul adjunct al Transporturilor, Iurie Gherghita, caruia i s-a eliberat pasaport la 13 martie 1998, Alexandru Zavtur si Iurie Panzaru, ambii tot consilieri ai presedintelui Petru Lucinschi. Ulterior si Nicolae Andronic, care nu ocupa la acea data nici o functie in stat, a recunoscut ca se afla in posesia a nu mai putin de trei pasapoarte diplomatice si unul de serviciu.

Cazul Sokolov

Legatura Evgheni Sokolov - terorismul transnistrean

9 iunie 1998. Deputatii crestin-democrati Stefan Secareanu si Vlad Cubreacov au interpelat in repetate randuri Procuratura Generala, Ministerul Justitiei si Ministerul Securitatii in legatura cu abuzurile si infractiunile comise de ex-ministrul adjunct al Justitiei si directorul Departamentului Institutii Penitenciare, Evgheni Sokolov. Sub conducerea sa, administratia penitenciarelor de la Chisinau, a furnizat luptatori pentru separatisti, in perioada conflictului militar din 1992. Vlad Cubreacov a sesizat Procuratura Generala pentru verificarea faptelor descrise iar Procurorul general, Valeriu Catana, a confirmat abuzurile comise de Socolov si a dispus, la 16 octombrie 1998, intentarea unui dosar penal in legatura cu evadarile din inchisoarea nr.4, produse in anii 1997-1998, si cu transferurile ilegale de detinuti in penitenciarele din stanga Nistrului, in perioada conflictului armat de pe Nistru.

Ministrul Securitatii, Tudor Botnaru, a confirmat in fata Comisiei de ancheta a Parlamentului abuzurile lui Evgheni Sokolov. Botnaru a prezentat date potrivit carora Evgheni Sokolov a folosit detinutii, in anii 1996 si 1997, la constructia unor case de locuit si la constructia unor magazine. Prin munca gratuita a detinutilor au fost construite casa lui Evgheni Sokolov din localitatea Milesti, pavilionul nr.9 al Zonei Antreprenoriatului Liber "Expobusiness Chisinau" si alte obiective. Intreprinderea de stat "Sarmat" din cadrul Coloniei nr.19 din Cricova, care gestiona mina de extragere a pietrei din localitate, era de fapt, potrivit unor date procurate de la Ministerul Securitatii, o intreprindere particulara a lui Evgheni Socolov.

Tot Sokolov percepea banii pentru prestarea unor servicii de paza unor baruri si magazine de catre o subunitate a Departamentului Institutii Penitenciare, creata de Sokolov pentru reprimarea actelor de rebeliune in penitenciare. Evgheni Sokolov a instituit la Departament un sistem de percepere a taxelor pentru eliberarea conditionata a detinutilor inainte de termen, pentru acordarea concediilor din diferite motive si pentru alte favori acordate detinutilor. De asemenea, Sokolov asigura protectia mai multor subalterni ai sai, implicati in delapidari si tranzactii financiare ilicite, impreuna cu subalternul sau, Gheorghe Codru, care anterior fusese implicat intr-o operatiune de deturnare de fonduri in valoare de aproximativ 3 milioane de lei, exercitand functia de presedinte al Cooperativei nr. 5 de constructie a locuintelor din orasul Ialoveni.
Īn urma interpelarilor deputatilor crestin-democrati, abuzurile si cazurile de coruptie in care era implicat Evgheni Socolov au fost examinate atat la Ministerul Justitiei, cat si la Guvern, dupa care, in luna aprilie 1999, Evgheni Sokolov a fost demis.

Scandalul nuclear

Andronic si Cernomaz au promovat tranzitarea deseurilor de la Kozlodui pe teritoriul Moldovei

Scandalul iscat in jurul tranzitarii in august 1998 pe teritoriul Republicii Moldova a trenului cu combustibil nuclear si deseuri radioactive de la CAE Kozlodui a starnit o fireasca ingrijorare din partea opiniei publice in legatura cu eventualele efecte nocive. Pentru tranzitarea deseurilor nucleare Caile Ferate din Moldova au primit 50.000 USD, ceea ce reprezinta o suma neinsemnata, cheltuielile pentru astfel de operatiuni fiind de zeci de ori mai mari. Evident, comisionul afacerii a fost mult mai mare decat suma care a intrat in visteria statului. Unul dintre principalii protagonisti al scandalului a fost Nicolae Andronic, cel care s-a straduit din toate puterile sa faca posibil tranzitul deseurilor radioactive in pofida legilor statului, foarte aspre in ceea ce priveste riscul ecologic si care precizeaza chiar ca "Tainuirea si denaturarea informatiei asupra unui risc radioactiv pentru populatie se va califica drept crima de stat''.

Vicepremierul Andronic a fost cel care a solicitat Parlamentului adoptarea proiectului de hotarare "Privind imputernicirea Guvernului Republicii Moldova de a autoriza transportarea combustibilului nuclear", iar in Nota informativa prezentata deputatilor se mentioneaza ca in anul 1998 Comisia condusa de N.Cernomaz, omul lui Lucinschi, "a eliberat trei permise numai pentru transportarea combustibilului nuclear neutilizat".
In motivatia prezenta atat in Nota informativa, cat si in luarea de cuvant a lui N. Andronic rezulta ca acea hotarare s-ar lua "intru respectarea Legii privind protectia mediului inconjurator care stabileste neadmiterea tranzitului prin teritoriul Republicii Moldova a deseurilor de orice fel, precum si a Legii cu privire la radioprotectia si securitatea nucleara, care determina ca nici o sursa de radiatie ionizata nu poate fi transportata, pastrata sau depozitata definitiv in alt mod, decat conform regulamentelor si cerintelor organelor publice de reglementare in domeniul radioprotectiei si securitatii nucleare".

De aici a inceput trucajul terminologic pe care l-au facut adeptii implicarii Republicii Moldova in acest joc nuclear periculos. Ei cautau sa convinga opinia publica de caracterul inofensiv al acestor incarcaturi prin inlocuirea arbitrara a notiunii de "combustibil utilizat" de cea de "deseu". Asta in timp ce art.1 al "Legii cu privire la deseurile de productie si menajere" stipuleaza: "Deseuri sunt considerate substantele, materialele, obiectele, resturile de materie prima, provenite din activitati economice, menajere si de consum, care si-au pierdut integral sau partial valoarea initiala de intrebuintare, dintre care unele sunt reutilizabile dupa prelucrare".
"Legea privind protectia mediului inconjurator", prin art.77, prevede: "Republica Moldova nu va admite pe teritoriul ei construirea de termocentrale atomice, amplasarea si tranzitul armelor atomice, importul, amplasarea si tranzitul deseurilor nucleare de orice fel".

Andronic a afirmat ca Romania si-ar fi dat acordul acordul pentru tranzitarea acestor incarcaturi pe teritoriul sau ceea ce era cu totul fals. Autorizatia emisa de autoritatile romane partii bulgare a fost valabila pana la 31 iulie 1998, Bulgaria solicitand prelungirea acesteia pana la 31 octombrie 1998. Incarcaturile in cauza n-au tranzitat niciodata cu trenul teritoriul Romaiei, ci au trecut doar pe Dunare, prin zona neutra.

Cazul Valeriu Chitan - ministru de Finante

Acordarea de credite frauduloase Companiei "NefteGazGroup"

In februarie 1999, ca urmare a interpelarilor Partidului Popular cu privire la afacerile ex-ministrului Finantelor Valeriu Chitan, Procuratura Generala a fost nevoita sa confirme faptul ca acesta face obiectul unui dosar de cercetare penala legat de una dintre cele mai spectaculoase fraude realizate de Concernul "NefteGazGroup". In 4.11.94 Guvernul Republicii Moldova a intervenit catre Compania "NefteGazGroup" LTD Malta cu rugamintea de a acorda Concernului de stat Moldovaenergo un credit in suma de 50 mil dolari SUA sub garantia Guvernului Republicii Moldova in scopul functionarii normale a complexului energetic in perioada de iarna 1994-1995. Intre CS Moldenergo si Compania "NefteGazGroup" a fost incheiata la 1.12 94 Conventia de credit nr. L-NGG-MD-ME-50. Conform prevederilor acestor conventii Compania "NefteGazGroup" urma sa acorde CS Moldenergo un credit in suma de 50 mil dolari SUA pentru procurarea a 100 mii tone de pacura si 1,7 tone de carbune de la Compania "NefteGazGroup". Achitarea acestui credit urma sa fie efectuata dupa primirea surselor energetice, cat si in baza prezentarii documentelor necesare, care ar confirma livrarea resurselor energetice.

Ministrul Finantelor, Valeriu Chitan, neavand la dispozitie documentele care ar confirma livrarea resurselor, contrar prevederilor Hotararii Guvernului Republicii Moldova nr. 797-"Cu privire la acordarea unui credit Concernului de Stat Moldenergo", Conventiei de credit din 1.12.94, Contractului de livrare prin ordinele de plata nr. 001 din 22.12.94 si 10.02.95, a transferat neintemeiat 26,9 milioane dolari SUA pe contul Companiei "NefteGazGroup" in Union Banc din Elvetia, chipurile in contul rambursarii creditului, care de facto n-a fost acordat CS Moldenergo.
Ulterior, pe parcursul anului 1995, Compania "NefteGazGroup" in contul banilor transferati, adica 26,9 milioane dolari SUA, a livrat resurse energetice in suma de 16,9 min dolari SUA, iar suma de 10 mil dolari nici pana in prezent n-a fost restituita destinatarului, astfel cauzandu-se statului paguba materiala in valoarea nominalizata. In prezent anchetarea proceselor continua si se intreprind masurile de incheiere a anchetei preliminare.

La 12 aprilie 2000, Procuratura Generala a transmis pentru examinare Curtii Supreme de Justitie dosarul de acuzare a lui Valeriu Chitan, ex-ministru de finate in guvernele Sangheli si Ciubuc, actualmente presedinte al Asociatiei bancilor din R. Moldova.
Potrivit rechizitorului semnat de Mihai Murzac, viceprocuror general al R.Moldova, Chitan era acuzat de abuz de serviciu si falsificare a documentelor publice. In urma acestor actiuni Chitan ar fi prejudiciat statul de mai multe milioane de lei. Potrivit datelor din dosarul penal intentat lui Valeriu Chitan, in anii 1994-1995, cand detinea functia de ministru de finante, el ar fi falsificat doua dispozitii de plata in care figura suma de 9 mil USD.

Pe de alta parte, Chitan a facut mai multe declaratii publice in care interpreta acuzatia drept "un santaj politic si o tentativa de a-l discredita in fata opiniei publice". Presedintele Asociatiei bancilor a precizat ca intr-adevar a semnat in luna decembrie 1994 dispozitii de plata, care prevedeau transferul sumei de 26 de mil USD ca mijloace creditare pentru "Moldenergo". Potrivit lui Chitan, creditul a fost rambursat in intregime la 1 noiembrie 1997, plus 4,4 mil USD dividente.

La inceputul lunii iulie, Procuratura Generala a formulat o acuzatie mai aspra la adresa presedintelui Asociatiei bancilor Valeriu Chitan. Initial Chitan, fostul ministru de finante, era suspectat in baza art.184 pentru abuz de serviciu. Pe parcurs Procuratura a mai acumulat probe impotriva lui Chitan si l-a acuzat pe acesta in baza art. 185 alin.3 din Codul Penal, care prevede de la 5 la 12 ani de detentie pentru depasirea atributiilor de serviciu prin care o persoana cu inalte functii de raspundere a cauzat daune considerabile.
La sfarsitul lunii noiembrie Valeriu Chitan a fost achitat de Curtea Suprema de Justitie. Instanta si-a argumentat decizia de achitare prin "lipsa elementelor constitutive ale infractiunii".


Cazul Vladimir Filat - ministru de stat (PD)

Nascut in 1969 in satul Lapusna, Hancesti. Studii: facultatea de drept a Universitatii Ioan Cuza din Iasi. 1994-1997 - director general la "RoMold Trading SRL", Iasi. 1997-1998 - presedinte al Consiliului administrativ al Societatii "Dosoftei", Iasi. In 1998 - director general al Departamentului privatizare si administrare a proprietatii de stat.

Istoric:

Ministrul de Stat Vladimir Filat, omul lui Diacov, a devenit cunoscut datorita unei operatii de rasunet: vanzarea a sase avioane "TU-154" unei firme rusesti, prin negocieri directe, de catre o comisie speciala al carei presedinte a fost Filat. Cele sase aparate de zbor, dintre care doar doua erau scoase din uz, au fost vandute pentru 1 milion 110 mii dolari. Pe langa afacerile "TU 154" si "Combinatul de Tutun Chisinau", care s-au aflat si in atentia Comisiei de ancheta a Parlamentului, Vladimir Filat a mai fost implicat si in alte scandaluri de coruptie.

Gruparea Lucinschi l-a propulsat pe Filat, unul dintre cei mai de seama infractori din Moldova, intr-un post similar celui de Secretar general al Guvernului. Vladimir Filat, in calitatea sa de director general al Societatii Comerciale "RoMold Trading SRL", cu sediul la Iasi, a semnat cu "Tutun SA" (Combinatul de tutun din Chisinau), la 8 octombrie 1997, un "contract de distribuire exclusiva" pe teritoriul Romaniei a tuturor produselor de tutun ale combinatului. In timpul campaniei electorale parlamentare din acea perioada, datoriile firmei lui Filat fata de "Tutun SA" constituiau 1 milion 576 mii 501 lei moldovenesti. La sfarsitul anului 1998, datoriile firmei erau de 675 mii. Aflandu-se in functia de director general al Departamentului privatizarii si administrarii proprietatii de stat, Vladimir Filat isi continua afacerea, in calitatea sa de functionar de stat, si in prejudiciul "Tutun SA", intreprindere la care actionar majoritar este statul. De mentionat ca "Tutun SA" avea, in 1998, datorii fata de Bugetul de Stat, la capitolul impozite, de aproape 70 milioane lei moldovenesti.

Pentru afacerea cu tigari "MT" coordonata de Vladimir Filat a fost intentat un dosar la Parchetul Iasi, trimis apoi Parchetului Tribunalului Bucuresti. Potrivit rechizitoriului, Filat urma sa fie trimis in judecata, dupa stabilirea intregii activitati infractionale, inclusiv cea sub incidenta Legii Sigurantei Nationale a Romaniei. Vladimir Filat a montat o adevarata retea infractionala si de influenta la diverse niveluri decizionale ale statului roman - Directia Generala a Vamilor, Ministerul Finantelor - pentru a aduce tigari "MT" de contrabanda. Organele Politiei judetului Iasi, impreuna cu ale altei institutii de control, au organizat, la 12 septembrie 1998, un flagrant prin care au fost capturate patru TIR-uri cu 1.852.400 pachete tigari MT de contrabanda, in valoare de 7.409.600.000 lei (romanesti). Captura a fost posibila si datorita interventiei in acest caz a SRI, care a monitorizat, potrivit mandatului nr. 00492/1998 al Parchetului Curtii Supreme de Justitie, convorbirile telefonice ale lui Filat si a stabilit conexiunile cu autoritati si oameni de afaceri din Romania, precum si organizarea transportului ilegal, pus la punct cu toate detaliile de oficialul basarabean.

Afacerea traficului de tigari a fost organizata, potrivit rechizitoriului, de Vladimir Filat, cetatean al Republicii Moldova, asociat la SC Romold Trading SRL Iasi, de Ionel Stan, directorul general al firmei, si de Cristian Burlacu, angajat ca declarant vamal la Romold Trading, care l-a cooptat in suita de falsuri si ilegalitati pe tatal sau, Gheorghe Burlacu, adjunct la Vama Iasi. De asemenea, activitatea a fost favorizata de Gheorghe Ududoiu, director in Ministerul Comertului, cel care a semnat ilegal aprobari pentru timbre de marcaje, desi astfel a incalcat atat atributiile pe care le avea, cat si legea. Romold Trading SRL Iasi a dobandit contractul international de distributie exclusiva nr. 56/8.10.1997, prin care a devenit distribuitor unic pentru Romania al produselor Combinatului de Tutun din Chisinau.

Rechizitoriul probeaza relatia dintre Burlacu, Stan si Vladimir Filat cu factori de raspundere din Ministerul Comertului, relatie care apare intr-o discutie telefonica dintre Filat si Stan, directorul firmei sale, inregistrata de SRI si aflata ca proba la dosar. Cei doi sunt surprinsi intr-o discutie despre introducerea in tara a transportului ilegal de tigari, de care erau constienti ca se face cu incalcarea multor dispozitii legale in vigoare. Stan i-a raportat lui Filat ca s-a aranjat falsul si ca nimeni nu-i va mai deranja afacerile.

Rechizitoriul mai noteaza ca, "din inregistrarile efectuate de catre SRI rezulta in plus fata de celelalte probe administrate in cauza faptul ca efectuarea acestui import nelegal a fost indelung elaborata de catre inculpati, invinuiti si Vladimir Filat". De asemenea, au fost identificati numerosi oameni politici, oameni de afaceri si membri ai administratiei centrale a statului care au facut trafic de influenta in favoarea lui Filat sau care au actionat in favoarea lui.
In calitatea de responsabil de privatizare Filat a mijlocit adjudecarea unui imobil din centrul Chisinaului, in strada M. Kogalniceanu 61, in beneficiul rudei sale Artur Filat. Dupa ce Artur Filat a cumparat cateva apartamente situate deasupra barului "Solar", o carciuma cu oarecare vad, si a decis sa puna mana si pe barul amintit printr-o licitatie organizata de Departamentul condus de Vladimir Filat. Evident, la licitatie a fost inscrisa o singura firma, si anume "Artas", care apartinea lui Artur Filat.

Cazul Valeriu Pasat - ministru al Apararii

Nascut in 1958 in satul Scumpia, raionul Falesti. Studii: Universitatea de Stat din Chisinau, Academia Diplomatica a MAE al Rusiei. Profesor de istorie, specializare in politica externa si relatii internationale, doctor in istorie. 1988-92 - colaborator stiintific superior la Institutul de Istorie din Moldova; sef al sectiei ideologie la Comitetul orasenesc Chisinau al Partidului Comunist. 1992-94 - consilier si ministru consilier la Ambasada RM in Rusia. 1994-98 - Ambasador in Federatia Rusa. 1998-99 - Ministru al Apararii. Prietenia sa cu Mitropolitul Vladimir, sau alte motive, l-au determinat pe acesta sa-l avanseze pe vladica la gradul de colonel in rezerva, desi acesta si-a terminat stagiul militar la marina, ca simplu soldat, intrand apoi direct in straie bisericesti.

Printr-un ordin semnat de Valeriu Pasat (pe atunci inca ministru al Apararii), patrimoniul escadrilei de Aviatie mixta a fost transmis in proprietatea firmei cu capital de stat "Vichi". Acest patrimoniu include toate avioanele de transport militare din dotarea Ministerului Apararii (de tip AN-26, IL-18, AN-2 si AN-72), parcarile B-6 si B-9, ce apartin escadrilei, cladirea si tehnica centrului aeronautic de pregatire, utilaje, tehnica aeronautica, parasute, etc. Doar costul unui avion de tip AN-72 este intre 300.000 si 400.000 dolari.

Aceasta firma, creata de fostul ministru Pavel Creanga pentru a stoarce bani din buget, a fost inclusa pe lista Comisiei de privatizare, publicata in Monitorul Oficial la 28 mai 1999. Īntrucat starea firmei a fost considerata precara, iar averea ei nu prezenta interes pentru cumparatori, pretul de vanzare a fost destul de mic.

Desi ordinul a fost inregistrat la 24 aprilie, el a fost in realitate emis abia dupa ce firma "Vichi" a fost inclusa in Programul de privatizare. Lucrurile devin clare daca precizam ca de cumpararea firmei respective se interesa Nicolae Guboglo, seful Statului Major, mana dreapta si persoana de incredere a lui Pasat, actualmente sef al SIS (servicul de informatii).
Pasat mai este reponsabil de fapte care pot fi confirmate de contractele nr.25/031 din 17.02.1997 si 43/U din 7.02.1997, incheiate intre Directia aprovizionare a Ministerului Apararii si SA "Megaplast" din orasul Toliati si, respectiv, SA "Tehnovolga" din orasul Nijnii Novgorod (ambele din Federatia Rusa). In baza Hotararii Procuraturii Militare din 23 ianuarie 1998, in luna aprilie a aceluiasi an a fost efectuat un control in Regimentul Independent de Transmisiuni al Ministerului Apararii. In urma acestuia, au fost depistate lipsuri ale tehnicii speciale de transmisiuni (tehnica auto, statii electrice, alte bunuri), in valoare de 4 milioane 27 mii lei. Asupra acestui caz, la 13 iunie 1998 a fost sesizata Procuratura Generala, dar Pasat nu a fost deranjat niciodata.

Cazul Valeriu Bulgari - ministrul Agriculturii (PD)

Valeriu Bulgari unul din fruntasii defunctului PDAM si candidat, in alegerile din 1998, pe listele Blocului pentru o Moldova Democratica si Prospera. S-a ocupat, in principal, de protectionism si deturnare de fonduri bugetare in favoarea unor anumite colhozuri conduse de apropiati ai partidului. Nascut in 1956 in sat Larga, briceni. Studii: Academia agricola "Timireazev" din Moscova. 1982-87 presedintele colhozului "Drapelul Rosu", Briceni. 1987-88 - sef de sectie la Comitetul raional al Partidului Comunist, Briceni. 1988-94 - presedintele executivului raional Briceni. In 1994 este ales deputat pe listele Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). In cabinetul Sangheli - viceprim-ministru. 1998-99 ministru al Agriculturii, alimentatiei si silviculturii.
In postura de ministru adjunct al Agriculturii in guvernul Sangheli si de presedinte al Comisiei republicane pentru determinarea agentilor economici care au suferit de pe urma calamitatilor naturale, in perioada 1994-1998, Valeriu Bulgari a dirijat catre unele gospodarii agricole (toate colhozuri) mari sume de bani. Un raport al Curtii de Conturi din 1997 preciza: "Gospodarii cum sunt colhozul "Viata Noua" (Floresti), S.A Nistru (Ocnita), colhozul Negureni (Telenesti), colhozul "Luceafarul" (Ungheni), Colegiul national de viticultura si Vinificatie (Criuleni) au primit compensatii mult mai mari decat pierderile suportate. S.A Zorile a primit 674 de mii de lei, S.A Sculeni - 229 de mii de lei, S.A Costuleni - 176 de mii de lei".

Cazul Anatol Arapu - ministru al Finantelor (PD)

Nascut in 1962 in satul Vasieni, Hancesti. Inginer economist, absolvent al Universitatii de Stat din Moldova. 1985-88 - asistent la USM. 1988-92 - director al trustului "Moldova - EXIM". 1992-94 - vice-prim minstru al relatiilor economice externe. 1994 - director al Departamentului relatiilor economice externe. 1994-1997 - asistent in directia executiva a Bancii Mondiale. Amic cu Stolojan si cu Sturza. 1997-98 - Ambasador al RM in Regatul Belgiei. 1998-99 - ministru al finantelor .

La insistenta ministrului Anatol Arapu (BpMDP, astazi PD), Guvernul a adoptat o Hotarare prin care Garda Financiara a fost transferata din subordinea Departamentului control financiar si revizie in subordinea Inspectoratului fiscal principal de stat, cu scopul declarat de a imbunatati colectarea impozitelor. Reorganizarile au avut ca scop si efect scoaterea pe linie moarta a acestei structuri.

Pe parcursul primelor 10 luni ale anului 1998, numai Vama Chisinau a incheiat 642 contracte de amanare a platii TVA. Un prejudiciu de cca 1 miliard lei a rezultat in urma amanarii colectarilor impozitelor la bugetul consolidat pe 1998. S-au admis cazuri de incheiere a unor noi contracte, de amanare a platilor unor agenti economici care nu achitasera datoriile pentru contractele anterioare. Uneori, acest lucru se facea sub presiunea directa a conducerii Ministerului Finantelor. Astfel, in urma unei scrisori semnate de ministrul prim-adjunct al Finantelor, Valentina Badrajan, Vama Chisinau a permis firmei "Clas-S" SRL importul unui lot de carbune, fara a percepe TVA, desi firma respectiva avea deja datorii la buget, tot la capitolul TVA, in valoare de 1048,4 mii lei.
In urma unei scrisori a ministrului Finantelor, Anatol Arapu, s-a permis SA "Fabrica de Sticla din Chisinau" sa-si continue operatiunile de import-export, desi aceasta nu-si achitase datoria de 928 mii lei la TVA.
Datoria de stat interna constituia, la 1 ianuarie 1999, 1,6 miliarde lei, dintre care 600 milioane lei - la hartii de valoare de stat. Garantiile de stat ale MF fata de bancile comerciale constituiau peste 68 milioane lei.
Numai in lunile septembrie-decembrie 1998, sumele nerepatriate depaseau 20 milioane lei.
Din cei 22 de membri ai Guvernului Sturza, 13 au figurat in diverse cazuri de coruptie:
1. Ion Sturza, Prim-ministru (PD);
2. Nicolae Andronic, viceprim-ministru (Snegur);
3. Alexandru Muravschi, viceprim-ministru, ministru al Economiei si Reformei (PD);
4. Oleg Stratulat, viceprim-ministru (PFD);
5. Vladimir Filat, ministru de Stat (PD);
6. Anatol Arapu, ministru de Finante (PD);
7. Mihai Severovan, ministru al Dezvoltarii Teritoriului, Constructiilor si Gospodariei Comunale (Snegur);
8. Nicolae Tabacaru, ministru al Afacerilor Externe (Lucinschi);
9. Valeriu Bulgari, ministru al Agriculturii (Lucinschi);
10. Vladimir Guritenco, ministru al Muncii, Protectiei Sociale si Familiei (Snegur);
11. Valeriu Pasat, ministru al Apararii (Lucinschi);
12. Victor Catan, ministru al Afacerilor Interne (Snegur);
13. Ion Paduraru, ministru al Justitiei (PFD);


Ancheta Curtii de Conturi

Irosirea banilor publici

Analiza Curtii de Conturi privind rezultatele controalelor asupra executarii devizelor de cheltuieli pe anul 1998 la ministere si departamente arata urmatoarele date:

La aparatul Cancelariei de stat a Guvernului (condusa pe atunci de Nicolae Cernomaz):
Īn anii 1997-1998 a fost finantata cu 375 mii lei reconstructia cladirii in care se afla Ambasada Federatiei Ruse in R.Moldova. Gigantica constructie adaposteste personal specializat care are misiunea printre altele de monitorizare al unui important segment al Europei de sud-est, reprezentand un adevarat avanpost al FSB. Ministerul privatizarii si administrarii proprietatii de stat nu a indeplinit o hotarare de Guvern prin care era obligat sa reorganizeze SA "Ambasador MD" si sa transmita cladirea la balanta Directiei generale pentru administrarea cladirilor Guvernului. In anul 1995 ministerul in cauza a eliberat SA "Ambasador MD" un certificat ilegal care a servit la inregistrarea societatii. Mai mult, SA "Ambasador MD" incasa de la Ambasada Federatiei Ruse chirie iar sumele respective, in loc sa fie virate in buget, erau incasate de o societate particulara. Cu toate acestea, Guvernul a mai virat 375 mii lei pentru reparatia acestei cladiri, care la acea data nu era inregistrata ca proprietate a statului.
La Ministerul Justitiei (Ion Paduraru, PFD)
Au fost inregistrate depasiri ale cheltuielilor reale la capitolul deplasari in interes de serviciu in valoare de 1,8 mii lei. In urma inventarierii s-a constatat lipsa bunurilor materiale in valoare de 201,8 mii lei. Printre alte bunuri, au disparut si 19 calculatoare, care au fost transmise in gestionarea birourilor notariale. Controlul CC a permis restituirea a 10 calculatoare, 9 insa continua sa ramana in posesia Uniunii Notarilor si nemijlocit a presedintelui Uniunii, dna Tatiana Ungureanu (sotia deputatului snegurist Ion Ungureanu).
15 aprilie 1999. In cadrul unor audieri parlamentare, generalul Nicolae Alexei a declarat ca DCCOC cerceteaza cazul de vanzare de catre ministrul Justitiei , Ion Paduraru (PFD), a unei masini "Mercedes", furata, potrivit "Interpol"-ului, din capitala Ungariei.

La Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei (Vladimir Guritenco, Snegur)
S-au admis supracheltuieli la plata premiilor in valoare de 600 mii lei. 12,5 mii lei destinate tratamentului balneosanatorial s-au folosit pentru procurarea rechizitelor de birou, a jaluzelelor, abonarea la ziare. Din banii alocati pentru realizarea Programului Comisariatului suprem al ONU cu problemele refugiatilor a fost construit un garaj in valoare de 15,3 mii lei, care nu a fost luat la evidenta Ministerului si a fost cumparat un automobil in valoare de 29,3 mii lei.

La Ministerul Afacerilor Externe (Nicolae Tabacaru)
Numai pentru reparatia unui automobil s-au alocat 7,9 mii lei. Avand la dispozitie 4 automobile de serviciu, aparatul central folosea inca 3 automobile, iar cheltuielile pentru exploatarea si intretinerea acestora s-a efectuat din contul Bugetului. Din mijloacele speciale pentru intretinerea aparatului central au fost retrase mijloacele valutare in numerar pentru finantarea misiunilor diplomatice, fapt in urma caruia la sfarsitul anului 1998 s-a format o datorie debitoare a corpului diplomatic in valoare de peste 1,007 milioane lei si au fost admise supracheltuieli in valoare de 608 mii lei.

La Ministerul Apararii (Valeriu Pasat)
Pentru intretinerea a 45 de automobile, Ministerul Apararii a cheltuit nejustificat 396 mii lei. Alte cheltuieli suplimentare neautorizate s-au facut pentru convorbirile interurbane, telefoane mobile, legaturi guvernamentale. Suma de 10,154 mii lei alocata pentru deplasari interne a fost folosita pentru deplasarile peste hotare.

La Ministerul Agriculturii si Industriei de Prelucrare (Valeriu Bulgari)
Numai modificarea de doua ori a statelor de plata ale acestui Minister a prejudiciat Bugetul cu 130,2 mii lei.

Cazul Lucinschi

La 27 iunie 1997, presedintele Petru Lucinschi a emis Decretul nr. 222-II, prin care stabileste pentru functionarii Aparatului sau "o indemnizatie lunara neimpozabila in marime de doua salarii ale functiei si o compensare neimpozabila la concediul anual platit in marime de trei salarii lunare". La 30 ianuarie 1998, seful statului mai emite un Decret, cu nr. 458-II, prin care stabileste pentru "aparatcici" "urmatoarele compensatii neimpozabile ale cheltuielilor legate de indeplinirea obligatiunilor de serviciu: indemnizatia lunara de compensare conform Decretului Presedintelui Republicii Moldova nr. 222-II din 27 iunie 1997, precum si indemnizatia unica si ajutorul material, in limitele mijloacelor financiare alocate".
Ambele decrete poarta pecetea "NU SE Då PUBLICITATII", ele nefiind publicate in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova", asa cum prevede art. 94, alin.1 din Constitutie, in care se spune ca "in exercitarea atributiilor sale Presedintele Republicii Moldova emite decrete...", iar "Decretele se publica in "Monitorul Oficial...".
Art. 4 din Legea privind impozitul pe venitul persoanelor fizice prevede ca raman neimpozitate indemnizatiile acordate in baza asigurarii sociale de stat si asistentei sociale de stat, precum si ajutoarele sub forma baneasca si in natura acordate persoanelor fizice din mijloacele fondurilor organizatiilor de binefacere. Scutirea functionarilor Aparatului Presedintelui Petru Lucinschi, constituie o evaziune fiscala de proportii fiecare dintre colaboratorii Aparatului prezidential primind cate 27 de salarii medii de functie neimpozabile pe an, pe langa salariul legal.

Evaziunea fiscala ar fi doar cea mai mica dintre afacerile patronate de Lucinschi. Gruparea Lucinschi a intrat pe o linie ascendenta in ultimii trei ani. Lucinschi a fost propulsat de Dumitru Diacov, presedinte al Blocului pentru o Moldova Democratica si Prospera, partid format in februarie 1998, la initiativa membrilor blocului " Pro Lucinschi" creat de Eugen Gladun. Pe lista BMDP s-a aflat si Grigore Eremei, ambasadorul Republicii Moldova in Romania, acreditat la Bucuresti din 17 iunie 1994 si fost candidat la presedintia Moldovei, in 1991, din partea PDAM. Diacov a fost corespondent TASS la Bucuresti, vreme de sase luni, la sfarsitul anului 1989. Dupa Revolutie s-a stabilit in Moldova.

Serghei Lucinschi, fiul presedintelui, este considerat capul comertului cu produse alcoolice pe relatia Rusia. Desi tanar, in jur de 30 de ani, de numele sau sunt legate deja unele scandaluri publice, fiind acuzat ca a obtinut fraudulos licenta pentru sampania "Yves-Roche", prin santajarea detinatorului legal. Serghei, absolvent al Institutului de Educatie Fizica, a locuit la Moscova, pana in 1998, si vorbeste romaneste cu dificultate. A inceput sa invete limba romana, odata cu numirea sa, in 1998 in functia de conducator al Agentiei Nationale pentru Atragerea Investitorilor, creata in 18 decembrie 1997.

O piesa de rezistenta a gruparii Lucinschi este tot unul dintre oamenii lui Diacov, Anatol Arapu, care a reusit performanta de a lichida pur si simplu Garda Financiara, care inca mai stanjenea anumite afaceri. La insistenta ministrului Finantelor Anatol Arapu (BpMDP), Guvernul a adoptat o Hotarare prin care Garda Financiara a fost transferata din subordinea Departamentului control financiar si revizie in subordinea Inspectoratului fiscal principal de stat, cu scopul declarat de a imbunatati colectarea impozitelor. Reorganizarile au avut ca efect scoaterea pe linie moarta a acestei structuri.

Hotararea Nr. 53 din 28.01.1999 a Comisiei parlamentare pentru buget si finate tragea urmatoarea concluzie: "Comisia pentru buget si finate a audiat conducerea Inspectoratului fiscal principal de stat - Nicolae Bivol, a Departamentului controlului vamal - Boris Gamurari, referitor la masurile intreprinse in vederea asigurarii executarii Legii bugetului pe anul 1999 si a constatat ca atat Ministerul Finantelor, Inspectoratul fiscal principal de stat, Departamentul controlului vamal, cat si Guvernul, desi iau masurile respective, sunt ineficiente. Īncasarile fiscale la buget reprezentau, in ianuarie 1999, 70 % comparativ cu ianuarie 1998. Organele respective nu poseda o analiza clara a situatiei din economie, a cailor principale de evaziune fiscala si a posibilitatilor reale de majorare a incasarilor veniturilor bugetare. Nu exista o evidenta clara a circuitului banilor "cash", ceea ce duce la evaziuni fiscale. Nu se asigura executarea Legii bugetului privind perceperea accizelor, a TVA si a taxelor vamale la frontiera. Se continua obiceiul rezolvarii "problemelor" la vama prin ocolirea executarii legilor in vigoare. Pornind de la cele expuse mai sus, Comisia hotaraste: (...) 5. Guvernul va examina masurile care le intreprinde MF, IFPS, DCV, pentru executarea Legii bugetului la situatia din 1 aprilie 1999 si, in caz de necesitate, va lua decizii corespunzatoare de remaniere a cadrelor respective"

Anatol Arapu avea menirea de a rezolva un deziderat major al presedintelui Lucinschi. Aducerea sub controlul sau a resurselor energetice ale Moldovei. Concernul rus "Gazprom" este singura sursa de aprovizionare cu gaze naturale a Republicii Moldova. Guvernul Republicii Moldova a transmis "Gazprom"-ului hartiile de valoare de stat, in valoare de 90 milioane USD, in termeni stabiliti printr-un acord secret. Guvernul RM a convenit cu "Gazprom" o noua varianta de restructurare a datoriei de 90 milioane USD, propusa de Ministerul Finantelor al Republicii Moldova, Anatol Arapu. Conducerea"MoldovaGaz", Mihai Lesnic, director, si Valdemar Keisvik, director adjunct, au intreprins o vizita la Moscova, la inceputul anului 1999, pentru a perfecta reesalonarea. Din surse din cadrul Concernului "MoldovaGaz" s-a aflat ca gigantul rus "Gazprom" ar fi de acord sa primeasca, in contul datoriilor, cambii, ce ofera detinatorului garantii financiare mai sigure.

Cazul Valeriu Matei

Istoric

Gruparea "Matei" este de data mai recenta dar in ultimii ani a dovedit un potential de crestere remarcabil. Matei este nascut in 1959 in satul Leova. Licentiat in 1983 al Universitatii "M. Lomonosov" din Moscova, unde a urmat cursurile facultatii de istorie, specialitatea etnologie. S-a aflat pana in 1989 la Moscova, unde a detinut functia de consultant al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldoveneasca pe langa Uniunea Scriitorilor din URSS. Functia sa facea parte din "nomenclatura esaloanelor superioare" iar detinatorul ei era numit sau destituit la indicatia CC al PCM, dar numai dupa aprobarea CC al PCUS. Desi studentii la Moscova proveniti din republici locuiau in camine, in perioada studiilor sale Valeriu Matei avea la dispozitie un apartament in centrul Moscovei.

Dupa 1989 a fost deputat, presedinte al Comisiei pentru publicitate si mijloace informare in masa. Din 1991 a desfasurat o activitate tenace de fractionare a fortelor romanesti aflate sub comanda Frontului Popular. Evolutia a fost urmatoarea: mai intai, in decembrie 1991, a creat Forul Democratic al Cetatenilor Moldovei, sprijinindu-l pe Snegur, care devenise dusmanul numarul unu al Frontului (recent Forul democratic al Cetatenilor Moldovei a anuntat ca-l sustine pe Braghis, omul lui Lucinschi, la alegerile din 25 februarie). Apoi, in 1993 organizeaza un asa numit Congres al Intelectualitatii, tot in opozitie cu Frontul Popular, pe care il transforma in Congresul Democrat Unit si apoi in Partidul Fortelor Democratice. De la acest partid au emanat idei cum ar fi o varianta de federalizare a Moldovei dupa model belgian sau schimbarea imnului "Desteapta-te, Romane!" cu un altul nou, mai "adecvat". PFD-ul l-a sustinut constant pe Lucinschi, iar la sedinta parlamentului in care s-a discutat reintrarea in legalitate a Partidului Comunist liderii PFD au sustinut masura de reabilitare lansata de Lucinschi, sef al Parlamentului in acel timp. Lucinschi va deveni presedinte datorita comunistilor care in turul doi i-au oferit voturile.

Lucinschi i-a intors serviciile lui Matei intervenind pentru acordarea de credite guvernamentale in folosul agregatului financiar controlat de acesta. Gruparea Matei s-a orientat catre traficul cu benzina, intentionand sa monopolizeze acest sector, la puternica concurenta cu Boeana Group, firma lui Petru Sosev, aflat in stransa legatura cu mafia bulgara. Generalul Alexei a dezvaluit ca "krisca" - acoperisul sau umbrela mafiota a firmei "TransMarconi", in care e implicat si Tudor Leanca, ex-ministrul Transporturilor, din partea lui Valeriu Matei, era una dintre cele mai dure grupari mafiote din Chisinau.

La 16 martie 1999, in cadrul perchezitiei efectuate de catre angajatii Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei (DCCOC) la sediul firmei "TransMarconi", situata in Hotelul "Moldova", patronii acesteia, Tudor Leanca, ex-ministru al Transporturilor si Telecomunicatiilor, si Victor Moraru, doi fruntasi ai Partidului Fortelor Democratice, l-au chemat de urgenta pe seful lor Valeriu Matei. Acesta, a sosit urgent la fata locului si a cautat sa blocheze efectuarea urmaririi penale, amenintand angajatii DCCOC si pe seful acestora, generalul Nicolae Alexei.

Victor Moraru este presedintele companiei "Staff Group" situata in bd. Stefan cel Mare nr. 81 A, societate care a achizitionat doua hoteluri importante din Chisinau, "Moldova" si "Chisinau" in vederea amenajarii la standard de lux. O parte din fondurile pentru reamenajare provin din Ucraina. Compania lui Moraru dispune de peste 25 de milioane de dolari pentru investitii in domeniul hotelier in intreaga Moldova, cunoscandu-se intentia companiei de a monopoliza activitatea hoteliera si de turism din Basarabia.

Fruntasii PFD Leanca si Moraru erau cercetati pentru evaziune fiscala iar activitatea firmei "TransMarconi" a fost catalogata drept una paguboasa pentru bugetul R.Moldova. Mai mult, in cadrul unei sedinte secrete a Parlamentului, Valeriu Matei a fost acuzat de catre generalul Alexei, seful DCCOC, de faptul ca ar asigura protectie gruparii criminale Micu din Chisinau. Micu a fost popularizat si aparat in ziarul "Mesagerul", organul de presa al PFD.

Printre afacerile in care a fost implicat Valeriu Matei se numara sustragerea de pe contul Caii Ferate din Moldova a sumei de 13 milioane lei de catre fostul ministru al Transporturilor si Telecomunicatiilor, Tudor Leanca. Sotia lui Matei, o femeie foarte frumoasa si avida de bani, colecta personal mari sume de bani, taxe de protectie, de la unele firme de taximetre din Chisinau. Pentru a intelege la ce nivel se invart banii in familia Matei este semnificativ de mentionat ca acesta a intervenit si in activitatea Comisiei parlamentare de ancheta pentru a sista examinarea unora dintre cazurile care il priveau direct, cum ar fi cel al garantiei oferite de fostul ministru al Muncii si Protectiei Sociale, Dumitru Nedelcu, pentru nepotul sau, in valoare de 300 milioane de marci germane.

Cazul Nicolae Andronic

Teritoriul Republicii Moldova - instrainat in folosul Ucrainei

La 18 august 1999, la Kiev, Nicolae Andronic, pe atunci prim-viceprim-ministru din partea Partidului Renasterii si Concilierii (PRCM) in guvernul condus de Ion Sturza, negociaza si semneaza un Tratat si un protocol aditional prin care Republica Moldova "transmite in proprietate Ucrainei sectorul de autostrada Odesa-Reni in regiunea localitatii Palanca, precum si a sectorului de teren, prin care trece acesta".

Mosia satului Palanca, insa, nu este singurul teritoriu care urma sa fie instrainat Ucrainei. Conform hartilor secrete, anexate tratatului moldo-ucrainean, Ucraina intra in posesia unei insule situate intre cursul actual al Nistrului si cel de pana la 1948, in dreptul localitatii Crocmaz din judetul Tighina, numit de localnici "Nistrul chior".
Acordul in sine este suspect, dupa cum suspect era si faptul ca responsabila de acesta era Comisia pentru securitatea statului si asigurarea ordinii publice, conduse un timp de Vadim Misin (comunist), personaj aflat in relatii apropiate cu Nicolae Andronic (Snegur). Nu incape indoiala ca este vorba de comercializarea acestui teritoriu de catre Nicolae Andronic.


Datorita opozitiei ferme a deputatilor crestin-democrati, Acordul cu Ucraina n-a mai fost ratificat. In ce priveste gruparea "Andronic" se mai stie ca dispune de formatiuni paramilitare formate din fosti veterani "afgani" si de sprijinul unor cadre din procuratura si politie cum ar fi seful politiei economice din RM si seful departamentului pentru combaterea crimei organizate. Gruparea lui Andronic este profilata pe santaj cu mana forte si trafic de influenta. "Bancosind", societate bancara controlata de Andronic, a obtinut in 1998 un credit de 1,8 milioane dolari din Israel cu o dobanda de 6%. Banca a emis in secret actiuni pentru aceasta suma care au revenit acelorasi persoane care au acordat creditul. Apoi "Bancosind" a oferit primariei Chisinaului, in scopul achizitionarii de autoturisme din Israel, creditul de 1,8 milioane, dar cu o dobanda de 12%. Furnizorii autoturismelor sunt creditorii evrei ai Bancosind. Afacerea s-a derulat cu complicitatea interesata a lui Serafim Urecheanu, primarul Chisinaului, omul lui Lucinschi.

Fraudele din magistratura - mii de dolari pentru diplomele de notar

La insistenta deputatilor crestin-democrati, la data de 22 februarie 2000 este modificata Legea Notariatului. Inainte de aceasta modificare activitatea profesionala era controlata de o serie de persoane sus-puse din PRCM, Partidul Renasterii si Concilierii, intre care Nicolae Andronic si cumnatul acestuia, Ion Ungureanu, deputat pe lista aceluiasi partid. Astfel, pentru a obtine licenta de notar, solicitantul trebuia sa devina obligatoriu membru al Uniunii Notarilor din R.Moldova. Aceasta prevedere a fost introdusa la insistentele deputatilor din PRCM, Eugen Rusu si Ion Ungureanu.

Presedintele Uniunii Notarilor este Tatiana Ungureanu, sotia lui Ion Ungureanu. Sediul Uniunii Notarilor se afla in cladirea hotelului si cazinoului "Jolly Alon" (afacere condusa printre altele si de fostul colonel KGB Leonid Persivailov), fost SEABECO, proprietate a magnatului financiar Boris Birstein, aflat in strinse legaturi prietenesti cu Mircea Snegur si Nicolae Andronic. "Jolly Alon" este unul dintre sponsorii fundatiei "Brandusele sperantei" conduse de sotia lui Piotr Lucinschi, Antonina Lucinschi. Pentru eliberarea diplomei de notar, "Familia" percepea taxe uriase. Dupa modificarea Legii Notariatului, Uniunea Notarilor si-a pierdut dreptul de a superviza eliberarea licentelor de notar.


Cazul Diacov

Diacov a fost reprezentant al Agentiei TASS la Bucuresti in anii '80, cunoscut drept cadru al unei directii a KGB care avea in obiectiv actiuni de influenta, cu relatii numeroase in mediul de presa romanesc. Diacov a fost membru marcant al Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM), vice-presedinte al Parlamentului. PDAM a controlat Parlamentul din momentul demiterii lui Mircea Druc, in iunie 1991. PDAM era format in majoritate din fosti secretari de partid si responsabili cu agricultura. In 1998, Lucinschi i-a creat un partid lui Diacov pe acelasi calapod dupa care s-a creat in 1994 partidul agrarienilor. Numit Blocul pentru o Moldova Democratica si Prospera (BMDP), partidul lui Diacov a preluat practic locul PDAM in spatiul politic din Moldova, declarandu-se partid de centru si autolegitimandu-se drept "echipa lui Lucinschi". Cu numele, ambele partide se pretindeau drept centriste. Agrarienii s-au aliat insa in Parlament cu o grupare, dintre cele mai virulente, de extrema stanga - Interfrontul. Ca si agrarienii, partidul nou creat al lui Diacov reprezinta insa in primul rand interesele corporative ale nomenclaturii sovietice.

O baza serioasa de sustinere a gruparii sale politice o constituiau alogenii, impartind voturile acestora cu comunistii care au atras automat votul a peste 50% dintre minoritatile ucrainene si rusesti. Ideologul miscarii lui Diacov era Vladimir Solonari, seful unei obscure formatiuni, Partidul Civic din Moldova, unul dintre principalii organizatori si conducatori ai Interfrontului. Solonari este unul dintre cei mai violenti dusmani ai afirmarii elementului romanesc in Basarabia. El a avut un rol insemnat in crearea republicii fantoma de peste Nistru si a luptat din rasputeri impotriva independentei Republicii Moldova fata de Moscova.
Pe lista BMDP, in 1998, s-a aflat si Grigore Eremei, ambasadorul Republicii Moldova in Romania, acreditat la Bucuresti din 17 iunie 1994 si fost candidat la presedintia Moldovei, in 1991, din partea PDAM.

Contrabanda cu tigari

2 noiembrie 1999. Fiica presedintelui Diacov a fost retinuta intr-o masina de teren cu numar fals, C - 155, care anterior insotise TIR-uri cu tigari de contrabanda. Aceasta a fost retinuta de lucratorii Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei, condus de Nicolae Alexei, la volanul unei masini care i-a fost pusa la dispozitie de doi criminali aflati in urmarire generala.

Jeep-ul respectiv care insotea de fiecare data loturile de contrabanda ce traversau frontiera moldoveneasca a participat si la un atac banditesc asupra unui depozit de tigari. Natalia Diacov avea la ea un talon special care ii permitea sa se deplaseze pe teritoriul republicii fara a fi supusa nici unui control. Aceasta a refuzat sa mearga la sediul Departamentului pentru a lamuri lucrurile si a chemat garzile de corp ale lui D. Diacov. Acestea i-au somat pe colaboratorii DCCOC impiedicandu-i sa efectueze arestarea.
Locotenent-colonelul Racu, sef de sectie in DCCOC, a fost escortat la Parlament, la Dumitru Diacov, unde cei doi au avut o discutie, in cadrul careia Diacov i-ar fi spus lui Racu ca talonul special, care este distribuit exclusiv unor servicii care se ocupa de cercetari si investigatii operative, i-a fost transmis de ministrul de atunci al Afacerilor Interne, Catan.

Contrabanda cu motorina

Mai 2000. In urma unui demers scris al Presedintelui Parlamentului, Dumitru Diacov, Departamentul Control Vamal a permis importarea, fara plata accizelor si a taxelor vamale, a 3 mii de tone de motorina din cele 6 mii tone venite ca ajutor umanitar din Turcia pentru Gagauzia. Dumitru Diacov a fost acuzat de deputatii crestin-democrati de incalcarea flagranta a Legii Bugetului pe anul 2000. Tot ei au cerut explicatiile de rigoare si sefului Departamentului Control Vamal. Diacov a recunoscut ca a semnat o scrisoare catre Andrei Stratan la rugamintea vicepremierului Valeriu Cosarciuc, prin care acesta din urma insista ca motorina turceasca sa fie scutita de taxele vamale.

Cu toate acestea, scrisoarea nu a fost gasita in registrele Cancelariei Parlamentului. Nici in documentele vamale (registrele de intrare-iesire) din perioada aprilie-mai, nu figurau mentiuni cu privire la motorina turceasca. De fapt, nu a existat nici o scrisoare oficiala adresata de catre Dumitru Diacov sefului DCV. Afacerea a fost incheiata la mica intelegere, ca orice tranzactie de contrabanda. Motorina adusa din Turcia, fara taxe vamale, nu a ajuns in Gagauzia, ci a fost vinduta in Chisinau, prin intermediul unor firme-capusa, controlate de demnitari de cel mai inalt rang.


Cazul Sturza


Ion Sturza a fost o piesa de marca a gruparii Lucinschi. Sturza s-a nascut la 9 mai 1960, in satul Pirjolteni, raionul Calarasi, Republica Moldova. Si-a inceput activitatea in "campul muncii" in anul 1977, in pozitia de constructor (muncitor necalificat) la uzina "Semnal". Dupa absolvirea Universitatii de Stat din Chisinau, specialitatea economie, a ocupat diferite functii in domeniul relatiilor economice si culturale externe. 1983-1985 - Satisface stadiul militar in calitate de instructor superior. Este referent in cadrul Asociatiei de Prietenie cu tarile Straine din 1985 pana in 1987 ( organizatie de "front" a KGB). In 1987 este participant la infiintarea Organizatiei de Comert Exterior "Moldex" (OCEM), de pe langa Guvernul RSS Moldovenesti. In cadrul OCEM au fost elaborate primele proiecte de investitii vizand reutilarea tehnica a intreprinderilor din industria economiei nationale, proiecte care preconizau atragerea de capital strain. Ca director general adjunct, conduce implementarea proiectelor de finantare, livrare si instalare a unor utilaje performante la fabricile de conserve din Orhei, Camenca, la intreprinderile din Cupcini, Ungheni, Soroca, Floresti etc.
In 1991, ocupa functia de director al "Incon" SA, societate care, in scurt timp, a devenit unul din principalele grupuri industrial-financiare din Republica Moldova. Ulterior infiinteaza si conduce "MoldInconBank", care detine un sediu fastuos pe strada Armeneasca din Chisinau. In 1996, concomitent cu activitatea in cadrul "Incon" SA, a devenit si presedintele Consiliului de Administratie al "Fincombank", una dintre cele mai importante banci din republica. Mai activeaza si in calitate de membru al Comitetului de conducere al Asociatiei Internationale a producatorilor de sucuri de fructe, cu sediul la Paris. Este membru al Consiliului Economic Suprem de pe langa Presedintele Republicii Moldova.

In baza votului de incredere acordat de Parlament, prin Decretul Presedintelui Republicii Moldova, la 22 mai 1998, a fost numit in functia de viceprim-ministru, ministru al economiei si reformelor, detinuta pana la numirea sa in calitate de prim ministru. Sturza detine pachetul majoritar al "Incon" SA, care are monopulul total al industriei sucurilor naturale si al conservelor de legume si fructe. "Incon" SA a primit, datorita sprijinului nemijlocit al presedintelui Lucinschi, un credit de 22 de milioane de dolari de la Corporatia Financiara Internationala, in scopul retehnologizarii fabricilor de sucuri si conserve privatizate, ilegal, cu sprijinul lui Lucinschi in beneficiul "Incon" SA.

7 octombrie 1998. Intr-o sedinta a grupului de experti creat de Ministerul Economiei (condus pe atunci de ministrul Ion Sturza) pentru studierea cazurilor de nerepatriere a mijloacelor provenite din comertul exterior, s-a decis sa fie prelungite termenele de repatriere a valutei pentru 6 agenti economici. Propria sa firma, Incon SA, care datora statului suma de 533449 dolari (nerepatriati) a fost exclusa de la control. Firma sa avea cea mai mare suma de valuta nerepatriata.
In procesul-verbal al sedintei grupului de experti sunt indicate 16 incarcaturi cu concentrat de mere care au trecut vama in perioada 10 martie - 5 aprilie 1998. Dupa lege, orice agent economic care exporta marfa din Moldova are obligatia sa repatrieze valuta in maximum trei luni de la data trecerii prin vama.

Daca Incon SA ar fi fost penalizat conform legii, Sturza ar fi trebuit sa achite, pe langa jumatatea de milion de dolari datorata statului si o amenda de 80.000 dolari catre Bugetul de stat. Incon SA a fost eliberata de la plata amenzii si a fost trecuta cu vederea inapoierea sumei de peste 500.000 de dolari. Scutirea Incon SA de amenda s-a realizat nemijlocit datorita lui Dumitru Braghis, pe atunci viceministru al Economiei. Sturza a comis un abuz in serviciu, o escrocherie, cu ajutorul adjunctului sau Dumitru Braghis (azi prim-ministru).
Intre timp, pe langa datoria fata de Bugetul de stat Compania Incon-SA, in care sunt cuprinse si cele trei fabrici de conserve din Cupcini, Floresti si Ungheni, a acumulat datorii catre creditorii occidentali de 21 de milioane de dolari americani si se afla in prag de faliment.
Proiectele de afaceri ale lui Sturza presupuneau investitii de circa 23 mil dolari SUA din partea Corporatiei Financiare Internationale (IFC), membra a grupului Bancii Mondiale care sprijina, de regula, proiecte din sectorul privat. Cota de participare a IFC intr-un proiect este limitata la 25% din costul estimat si, rareori, poate sa atinga o cota de circa 50% din costul proiectului. Aici a aparut o problema. Incon SA a considerat drept cota de participare utilajul din dotare, dar acesta nu era de ajuns si a fost nevoie sa apeleze la creditare.

La proiect a participat cu importante fonduri si "Moldova Agroindbanc". Problema cea mare a constat in faptul ca contractul de finantare a fost pregatit si semnat, in numele tuturor participantilor la proiect, de managerii IFC. Ce prevedea contractul, nu stia nimeni, in afara, poate, de Ion Sturza, care a tacut atunci pentru ca Incon-grup era deja pana peste cap inglodat in datorii fata de IFC si bancile moldovenesti. Probabil, spera sa-i rezolve problemele financiare de la Incon-grup prin ascensiunea la putere. Dar nu a a reusit.

IFC a investit in proiect doar 4 mil de dolari. Asa ca cele 3 fabrici de conserve, cu cele mai bune rezultate pe atunci, s-au pomenit, pe rand, inglodate in datorii. Numai Combinatul de la Cupcini are datorii fata de Moldova Agroindbanc cifrate la 600 mii de dolari si 1,2 mil de lei. Soarta acestor trei fabrici este pecetluita, iar o data cu ele si cea a Incon-grup.

13 decembrie 1999. Principalul vinovat de tergiversarea procesului de privatizare a S.A "Tirex-petrol" o poarta guvernul condus de Ion Sturza. Economistul Eugeniu Garla, deputat PPCD, afirma ca in mod special deputatii PD s-au opus in permanenta formulei de conlucrare cu Romania. Dupa ce Legea cu privire la proiectul individual de privatizare a S.A "Tirex-petrol" a fost totusi adoptata, a inceput un nou val de tergiversari a procesului de privatizare a Companiei - de data aceasta din partea guvernului Sturza si a conducerii intreprinderii in cauza. Acestia au amanat constient prezentarea materialelor necesare pentru semnarea contractului de vanzare-cumparare. Scopul guvernului Sturza a fost de a tergiversa, timp de trei luni, procesul de negocieri, deoarece, conform Legii cu privire la privatizarea "Tirex"-ului, daca in aceasta perioada nu era semnat contractul de vanzare-cumparare, partea romana pierdea dreptul sa poarte negocieri. Ion Sturza si-a manifestat, in acest fel, pozitia reala fata de Romania.

Afacerea Air-Moldova SRL

Jefuirea capitalului de stat al Companiei "Air-Moldova"

Iunie 2000. Chestiunea reorganizarii Companiei "Air-Moldova" din intreprindere de stat in SRL. In urma acestei operatii 49 % din capitalul de stat al companiei "Air Moldova" au trecut in proprietatea companiei germane "Unistar Ventures GmbH", iar 51 % - in proprietatea Administratiei de stat a aviatiei civile, conduse de Victor „opa. Compania "Unistar Ventures GmbH" a fost reinregistrata la data de 25 mai 2000, are un singur angajat, un capital social de 25 mii euro, sau 48 mii marci germane, si un cont deschis la "Dresden-bank".

La 15 iunie 2000, in numarul 68-69 al "Monitorului Oficial", a fost publicat un anunt de inregistrare ca intreprindere mixta moldo-germana a Companiei aeriene "Air-Moldova" SRL. Inregistrarea modificarii formei de organizare juridica a unei societati economice trebuia sa aiba loc abia dupa o luna de la aparitia anuntului de reorganizare in "Monitorul Oficial". De fapt, insa, "Air-Moldova" SRL a fost inregistrata in aceeasi zi cu aparitia respectivului anunt.
CAS "AIR MOLDOVA" a aparut in 1995 in urma divizarii fostei companii de stat "Air Moldova" in mai multe intreprinderi. Insa a fost inregistrata la Camera Inregistrarii de Stat abia la 06.02.1997, adica peste doi ani. Capitalul statutar la momentul inregistrarii constituia 397 mil. 750 mii lei, sau cca 85 mil. USD. In iunie 2000 capitalul social constituia 31 mil. 25 mii 504 lei sau 2,5 mil. dolari. Prin urmare, capitalul social s-a diminuat de 35 de ori. In urma acestei tranzactii in Bugetul statului nu a intrat nici un beneficiu.

Desi primul ministru Dumitru Braghis, ministrul Justitiei, Valeria Sterbet si Valeriu Pasat, Director SIS, au fost interpelati in Parlament de grupul crestin democrat cerandu-li-se sa puna la dispozitie materialele privind aparitia si activitatea firmelor "Air Moldova International", "Voiaj International", "Petrol Service" si "Catering Air Service", legate de numele aceluiasi V. „opa, acestia s-au eschivat de la un raspuns la obiect.

Scandalul stampilei vamale a Republicii Moldova

Dumitru Braghis a refuzat retragerea stampilei vamale din mainile separatistilor transnistreni

Cu ocazia implinirii unui an de activitate a Guvernului, in decembrie 2000, premierul Braghis a declarat in Parlament ca retragerea stampilei vamale, de care se folosesc fraudulos autoritatile separatiste, nu e de competenta sa. "Nu eu am eliberat stampila vamala Transnistriei si nu eu o retrag", a declarat Braghis, care a adaugat ca stampila trebuie sa fie retrasa de cei care au eliberat-o. Transnistria absoarbe ca un burete sume uriase de bani destinate de drept bugetului Moldovei. In 1992 a fost creat Comitetul Vamal de Stat al asa zisei republici si de atunci toate operatiunile vamale de pe teritoriul Transnistriei sunt reglementate dupa dispozitiile Codului Vamal al Uniunii Sovietice. Igor Smirnov l-a pus sef peste vama pe Vladimir Smirnov, fiul sau, pana atunci sef al sectiei de militie din Tiraspol. Prin Vama Transnistriei se efectueaza trafic ilegal cu organe pentru transplant, catre Israel si alte tari occidentale, trafic de spirt, tigari, armament, droguri. Practic, clanul Smirnov tine in mana, ca un adevarat sef mafiot, o intreaga retea a contrabandei regionale.
In plus, datorita utilizarii abuzive de catre Tiraspol a stampilei vamale, Republica Moldova risca sanctiuni financiare de zeci de milioane de dolari. In luna noiembrie 2000 societatile metalurgistilor din SUA si Canada au intentat o actiune contra Republicii Moldova in arbitrajul international in legatura cu faptul ca Uzina Metalurgica de la Rabnita vinde bare de otel la preturi mai mici cu 30 % decat cele mondiale. Uzina respectiva si inca alte opt firme, inregistrate in zona separatista, exporta in SUA si Canada bare de otel la preturi de dumping, folosindu-se de stampila vamala a Republicii Moldova.

Pentru a solutiona problema intre Chisinau si Tiraspol au inceput asa-zise tratative. Se avea in vedere ideea retragerii complete a acesteia. Se vede ca intentia Guvernului a fost blocata de anumite forte, deoarece de atunci nimeni nu mai abordeaza chestiunea in cauza. In opinia premierului Braghis, retragerea stampilei vamale, fara acordul partilor implicate in reglementarea diferendului transnistrean, ar putea duce la blocarea tratativelor.

Stampila vamala a Republicii Moldova a ajuns, in 1996, pe mana regimului de la Tiraspol in baza unui acord protocolar privind reglementarea problemelor in domeniul vamal, semnat in februarie 1996, document inclus si in Memorandumul (impus de Primakov) privind principiile normalizarii relatiilor dintre Republica Moldova si Transnistria, aprobat, la 8 mai 1997, de Petru Lucinschi si Igor Smirnov. Pentru ca Uzina de la Rabnita sa nu exporte bare de otel la pret de dumping, ar fi fost suficient ca autoritatile de la Chisinau sa-i retraga certificatul de provenienta a produsului. Insa Guvernul pretinde ca nu poate face nimic, motivand ca Acordul de coordonare a actiunilor in domeniul standardelor, metrologiei si certificarii, semnat in 1996 de catre Chisinau si Tiraspol, nu prevede asa ceva. Specialistii sustin ca daca procesul judiciar intentat de americani va fi pierdut, Republica Moldova s-ar putea alege cu sanctiuni financiare de zeci de milioane de dolari.

Conform unor estimari de specialitate din totalul de circa 130 mii de tone de laminate, exportate anual de agenti economici din Transnistria in America de Nord, doar 20-30 % este productia Uzinei Metalurgice de la Rabnita. Potrivit declaratiilor mai multor surse americane, peste 60 % din veniturile aduse la bugetul Transnistriei au ca provenienta exportul (ilegal) de otel. Restul este acoperit de intreprinderi ruse, care in acest mod submineaza direct econimia Statelor Unite si Canadei. E un detaliu semnificativ care explica de ce oficialitatile de la Chisinau nu retrag stampila vamala acordata separatistilor.

Cazul Mircea Snegur

Legaturile dintre Snegur si mafia Rusa


Istoric:

Mircea Ivanovici Snegur este casatorit cu fiica unuia dintre generalii KGB care raspundeau de RSSM. Nascut in 1940, in satul Trifanesti, raionul Floresti, din nordul Basarabiei, a absolvit Institutul Agricol "Mihai Frunze" din Chisinau (un fel de scoala superioara de partid) in anul 1961. A lucrat apoi la Colhoz, intai ca inginer agronom, iar apoi ca presedinte (sef de CAP). In 1968 este numit director al Statiunii Experimentale din cadrul Institutului Mihai Frunze. In 1973 - director general in Ministerul Agriculturii din RSSM. In 1981 intra in organele superioare de partid: este ales prim secretar al comitetului raional Edinet al PCM. Dupa patru ani - secretar al CC al PCM. In iulie 1989 ajunge in functia de presedinte al prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, functie similara celei detinute la nivelul URSS de catre Gorbaciov.

Ascensiunea sa politica este in stransa conexiune cu implicarea in afaceri pe picior mare cu un important magnat al imperiului sovietic, totodata agent al unei puternice mafii evreiesti, Boris Birstein. Practic pivotul grupului Snegur este Boris Birstein, afacerist cunoscut in intreaga Rusie, apropiat, pe vremuri, de Leonid Brejnev si care a avut misiunea de a contribui la transferarea fondurilor PCUS in strainatate, cu o buna bucata de timp inainte de caderea regimului sovietic. Activitatile sale in Basarabia se desfasurau in principal prin firmele "Seabeco-Moldova", "T.K.L.", "Rosinte LTD".

Societatea "Seabeco-Moldova" a fost infiintata prin asocierea dintre Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, care detinea o parte de 35 % si concernul "Seabeco International". In actul de infiintare al "Seabeaco-Moldova", Decretul guvernamental nr. 565 din 15 octombrie 1991, se precizeaza ca societatea s-a constituit in scopul exploatarii rationale a fostului hotel al PC al RSSM de pe str. Maria Ciubotaru nr. 37. Acest scop era insa doar un pretext de acoperire deoarece, in realitate, hotararea de guvern prevede ca Societatea poate desfasura orice tip de activitati economice fara a fi supusa vreunei impozitari, iar guvernul se angaja, in plus, sa asigure prin garantii financiare, juridice si administrative, toate interesele societatii, mijloacele financiare si bunurile.

Este un act guvernamental fara precedent in alte parti ale lumii prin care se consfinteste printr-un document oficial, pe fata, o evaziune fiscala si o privatizare frauduloasa. Statul a pierdut si cetatenii Moldovei au platit milioane de dolari, care au intrat in conturile firmei Seabeco. Boris Birstein a fost numit presedintele Consiliului Economic Superior al RM. Ginerele lui Mircea Snegur, Artur Gherman, a fost adus la conducerea Seabeco din ianuarie 1993. La vremea aceea Artur detinea functia de viceministru insarcinat cu relatiile economice externe.

Activitatea lui Boris Birstein a intrat si in atentia americanilor, fiind introdusa in raportul Comisiei pentru Securitate si Schimb a Statelor Unite in care este analizata activitatea financiara a concernului "Trimol Group Incorporated" si relatiile conducatorului acestuia, Boris Birstein, cu institutiile situate pe teritoriul Republicii Moldova.
Din 1994, Boris Birstein este director al Consiliului Director al al BCA "Export-Import" ("Exim") cu sediul la Chisinau si cumpara 65% din capitalul actionar al Bancii pentru punerea in functiune si acumularea capitalului initial. Din acelasi an, el este principalul actionar in cateva companii din Republica Moldova, printre care un post de televiziune si o agentie de presa. Companiile detinute de el in Republica Moldova devin clientii sau debitorii Bancii "Exim". In septembrie 1996, Birstein a cumparat pachetul de 35 % din actiunile Guvernului Republicii Moldova detinute in "Exim".

Din 1997 devine director al Consiliului de directori si principalul actionar al "Global Telecom Group LTD", companie particulara specializata in telecomunicatii internationale, iar din 1998, devine si directorul Consiliului Director al Companiei "Trimol Inc". El mai detine inca doua companii foarte active la Chisinau - "Jolly Alon Limited" si "Exim Asint" S.A..
In aprilie 1996, Banca Comerciala "Exim" a incheiat un acord trilateral cu Dresdner Bank, Germania (DB) si "Tirex-Petrol" S.A. (Guvernul Republicii Moldova detinea 80 % din pachetul de actiuni al acesteia) privind finantarea importului de produse petroliere in Moldova. Un agent petrolier, numit de Dresdner Bank, a finantat tranzactii cu acreditive emise de "Exim". Produsele petroliere erau apoi vandute pe piata moldoveneasca de catre Guvern, platile fiind acumulate in lei. Aceste mijloace erau apoi convertite de catre "Exim" in valuta pentru achitari cu Dresdener Bank. Guvernul a emis si o garantie, semnata de Ministerul Finantelor, prin care s-a obligat sa plateasca datoriile pentru Dresdner Bank, in cazul in care celelalte parti nu vor putea achita datoriile.
Banca "Exim" a mai investit in compania de asigurari "Exim Asint" si a creditat mai multe intreprinderi, acordandu-se preferinte benzinariilor, intreprinderilor vinicole de stat, supermagazinelor.
Gruparea "Snegur" era conectata financiar cu gruparea "Andronic" prin legatura "T.K.L."-"Bancosind". Nicolae Andronic, fost vicepresedinte al Parlamentului si actual Prim-viceprim-ministru, membru al PRCM, (Snegur) detine controlul Bancii "Bancosind" prin presedintele acesteia, Primak. "Bancosind" a acordat "T.K.L." certificate false privind repatrierea valutei pentru productia exportata iar la randul sau "Bancosind" a primit credite preferentiale in valoare de mai multe milioane de lei moldovenesti din partea statului. Intre Snegur si Andronic au aparut, in timp, contradictii puternice si rivalitati de afaceri, pe care Lucinschi le-a speculat sustinandu-l pe Mircea Snegur, in scopul marginalizarii lui Andronic, care intersecteaza zona de operatii din sectorul energetic care se afla in interesul gruparii Lucinschi. Gruparea Lucinschi doreste sa obtina exclusivitatea comertului barter pe sectorul energetic.

O firma sora a firmei "T.K.L." care apartine tot lui Boris Birstein si prin care se opereaza operatiuni financiare ilegale era "Rosinte" LTD cu sediul in Elvetia. Aceasta din urma achizitiona alcool de la Combinatul de sampanie Cricova, intocmea documente de expediere a marfii in Elvetia, dar de fapt alcoolul se imbutelia la Complexul Agroindustrial Chisinau si se exporta in Rusia. Sumele de bani erau varsate la City Bank, USA, Capital Bank - Letonia, Banko Espirito Santo - Portugalia sau erau introduse in cash inapoi in tara. Natalia Gherman, fiica lui Mircea Snegur, a carat dinspre Rusia spre Moldova sute de mii de dolari cu valiza. O data a fost chiar depistata pe aeroportul din Moscova de autoritatile rusesti, dar a fost eliberata imediat.

Unul dintre fondatorii "T.K.L.", E. Leliakov, om de casa al lui Boris, a inregistrat la Moscova firma "Rostok" care a primit prin intermediul lui S. Cunev (gruparea Sangheli), fost vicepremier, privilegiul preluarii si exportului catre Rusia a unei mari cantitati de zahar produse de cele 8 fabrici de pe teritoriul Moldovei. Rostok nu a platit nimic furnizorilor. Tot prin intemediul unui membru al gruparii Voronin, Vladimir Iovv, fost ministru al Transporturilor, Rostok a obtinut dreptul de a stinge datoriile Directiei Cailor Ferate din RM catre caile ferate din Rusia, afacere in urma careia se estimeaza ca Rostok a administrat peste 10 milioane de franci elvetieni. T.K.L. este in legaturi de afaceri profilate mai ales pe alcool cu Societatea mixta moldo-germana "Germol". Nicolae Andronic a primit in luna mai a anului 1996 un jeep Nissan Pajero de 52 000 de dolari de la firma Germol.

La 25 august 1999, in orasul canadian Toronto, a avut loc nunta fiului lui Boris Birstein bun prilej pentru o adunare a fartatilor. In calitate de oaspeti la aceasta nunta au fost Mircea Snegur, ex-presedintele R.Moldova, presedinte al PRCM, Nicolae Andronic, pe atunci prim-viceprim-ministru in guvernul Sturza, vicepresedinte al PRCM, Vadim Misin, membru al Partidului Comunistilor din R.Moldova, in prezent vicepresedinte al Parlamentului, alte cateva persoane din filiera gruparii moscovite mafiote "Solntevskaia", una dintre cele mai puternice retele din Rusia coordonate de ofiteri de informatii. In realitate, adunarea a fost o reuniune criminala, iar nunta a fost doar un pretext de aranjat noi afaceri. Obiectul discutiilor a fost, nici mai mult, nici mai putin, situatia social-politica din R.Moldova, unde cei din "Solntevskaia" au interese mari.
Imediat dupa aceasta "nunta", la sfarsitul lunii septembrie 1999, Victor Catan (PRCM), ministru al Afacerilor Interne, sub un fals pretext, il demite pe generalul Nicolae Alexei, seful Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei, a carui activitate si mai ales iesiri publice i-au creat o popularitate care ameninta interesele de afaceri ale clanurilor politico-mafiote. In luna februarie 2000, gruparile lui Snegur, Diacov, Voronin si Matei s-au coalizat si au votat pentru demiterea lui Iurie Rosca din functia de vicepresedinte al Parlamentului, iar in locul lui este ales Vadim Misin. Al doilea vicepresedinte al Parlamentului, ales in aceeasi zi cu Misin, Vladimir Ciobanu, este unul dintre fruntasii PRCM.


Cazul Voronin

Comunistii - mafia tutunului

Voronin este Prim secretar al Partidului Comunistilor din Republica Moldova. Nascut la 25 mai 1941 in satul Corjova, judetul Chisinau. Studii: Tehnicumul cooperatist din Chisinau, Institutul Industriei Alimentare din Moscova, Academia de stiinte Sociale de pe linga C.C. al P.C.U.S., Academia M.A.I. al U.R.S.S. Activitate profesionala: director al unui combinat de panificatie, activitate in organe raionale de partid, presedinte al Executivului raional Ungheni, functii de raspundere in C.C. al P.C.M., Consiliul de Ministri al R.S.S.M., prim-secretar al Comitetului orasenesc de partid Bender, ministru al afacerilor interne al Republicii Moldova. Grad militar - general-maior. Activitate parlamentara: deputat in Sovietul Suprem al R.S.S.M. in anii 1980-1990. Martie 1998 - deputat in Parlamentul Republicii Moldova, membru al Biroului permanent.

Istoric, activitate:

Gruparea Voronin detine o retea de firme raspandite pe teritoriul Moldovei, Romaniei, Elvetiei precum si in insula Gibraltarului. Figurile importante ale gruparii sunt Vladimir Voronin, Oleg Voronin, Vasile Iovv, Taisia Iovv, Piotr Sosev, Ion Gutu. Voronin a primit un sprijin important din partea Chinei, inca din august 1997. Un alt stat care a contribuit la consolidarea partidului lui Voronin a fost Cuba. In 1998 din Cuba au sosit patru mii de tone de zahar, ca ajutor umanitar destinat spitalelor din Moldova. Voronin a vandut o mare parte din acest transport in Kaliningrad si Iasi.

Pentru evitarea impozitelor banii s-au transferat intr-o zona libera, in conturile uneia din firmele lui Voronin din Gibraltar, Orbit Entreprise LTD Gibraltar. Orbit Entreprise LTD Gibraltar a depozitat cea mai mare parte a sumelor obtinute din contrabanda cu zahar in contul cu numarul 001-1-841897 de la Chase Manhattan Bank, New York si in contul 14487 de la Ubersee Bank, Zurich, CH 8024.

Oleg Voronin este asociat principal, cu cota de participatiune de 90 %, la urmatoarele firme: "Asociatia ZAHåR" - Chisinau, bd. Stefan cel Mare nr.73; "Metall-Market" - Chisinau, str. Hancesti nr.79; "M.S.I. Trading LTD" - Iasi, str. Mioara de foc. De asemenea Oleg mai detinea controlul si asupra firmei mixte romano-moldovenesti "Daewoo" din Chisinau, str. Moscova nr.11. La Volgograd, Voronin a obtinut, printr-o privatizare frauduloasa o importanta fabrica de produse alcoolice. In Iasi, Oleg Voronin inchiriase sapte depozite en gross. Anual, firmele lui Voronin au tranzitat in Romania, pana in 1998, mii de tone de zahar, mai mult decat intreaga productie a Republicii Moldova. O buna parte din criza zaharului romanesc din acea perioada se datoreaza si lui Voronin.

Vasile Iovv, numarul doi pe listele PCRM si fost ministru al Transporturilor, a semnat, in noiembrie 1997, un contract pentru achizitionarea de aparatura de comunicatii pentru minister cu o firma ce apartine fiului sau, Dumitru Iovv. Firma moldo-americana "Supercom" se afla in str. Alecsandri nr.119 A. Diferenta intre costul real al echipamentelor (3,3 milioane dolari) si pretul incasat (4,23 milioane dolari) a revenit familiei Iovv. Sotia lui Vasile Iovv, Taisia, detine 90% din firma "Autobussines" din Balti si a obtinut prin privatizare frauduloasa si firma de stat "Universal - Autoservice" tot din Balti.
Gruparea "Voronin" era interconectata cu gruparea "Lucinschi". Voronin si Lucinschi isi imparteau controlul asupra Bancii "Fintorbank", prin care banii erau trecuti pentru curatare. Oleg Voronin era vicepresedinte si Ion Sturza, fostul prim-ministru, era presedinte al Consiliului de Administratie.

3 martie 2000. Dedesubturile pozitiei comunistilor fata de privatizarea Combinatului de Tutun, subiect al unor incinse dezbateri in Parlament, arata interesul direct al grupului lui Voronin in falimentarea Combinatului si preluarea acestuia practic pe nimic.
Situatia financiara la acest combinat:
1. 38 milioane - credite luate de la banci si neintoarse;
2. 45 milioane - datorii la diferiti agenti economici;
3. Pentru luna ianuarie 2000 Combinatul avea 8 milioane lei datorii la Buget.

Directorul Combinatului, Petru Poian, este un vechi prieten al vicepresedintelui, Vadim Misin, de multi ani, fiind colegi de munca la Grigoriopol. Pana la venirea lui Poian la conducerea Combinatului activau aproximativ 18 firme de distribuitori.
Dupa venirea lui, au ramas practic doua firme (doi distribuitori), care sunt patronate de comunistii Misin si Sosev. O intreaga increngatura de familie tine sub control aceasta ramura industriala. Misin este cel care a cununat-o pe fiica cea mai mica a lui Poian. Un alt fin al lui Misin - Bataliuc Vitalie - este seful sectiei economice a Combinatului. Fiul lui Misin, care isi permite sa conduca un automobil jeep "Land Cruiser" de circa 60 mii dolari, patroneaza cateva magazine "Duty free".

Sponsorii principali ai lui Voronin sunt Misin si Sosev (care reprezinta, de fapt, capitalistii rosii din Republica Moldova) si drept multumire pentru aceasta activitate Misin a fost promovat la functia de vicepresedinte al Parlamentului.
Petru Poian, directorul Combinatului de tutun din Chisinau, era deputat supleant pe lista Partidului Comunistilor, tot el fiind instalat in functie de guvernarea Sturza-Andronic. Astfel se explica si faptul ca impotriva privatizarii Tutun-CTC, au votat, intr-o perfecta solidaritate cu comunistii, Ion Ungureanu (gruparea Snegur), cumnat cu Nicolae Andronic (gruparea Snegur), Eugen Rusu (gruparea Snegur), in legaturi de afaceri cu Andronic, interfrontistul Solonari si Tulbure (finul de cununie al lui Ion Sturza). Andronic (gruparea Snegur), Snegur (PRCM), Misin (comunist), Molojen (din anturajul lui Birstein) au fost printre nuntasii de vara trecuta ai Nasului de la Toronto. Aflandu-se in functie doar de cateva luni, Petru Poian a fost gasit foarte "merituos" si de presedintele Lucinschi. Acesta i-a acordat, la sfarsitul anului trecut doua distinctii: ordinul "Meritul civic" si titlul de "Om emerit". Poian a mai primit, din partea Primariei Chisinaului, condusa de Serafim Urechean, titlul de "Businessmanul anului".

Procuratura Generala si coruptia

Adjunctii Procurorului General Mircea Iuga sunt implicati in contrabanda cu spirt si tigari

Iunie 1999. Dintre candidatii propusi de Procurorul General, Mircea Iuga, pentru cele 3 functii de adjuncti, cele mai discutate au fost candidatura lui Mihai Murzac, fost sef al Directiei Urmarire Penala a MAI si ce a lui Nicolae Ursu.
Mihai Murzac a clasat, incalcand prevederile legii, cinci dosare privind cazuri de contrabanda cu tigari in valoare de 6 mil. dolari. Mihai Murzac a favorizat o intreaga retea de contrabanda cu spirt ce activa la granita dintre Republica Moldova si Ucraina si a fost implicat si in clasarea a alte numeroase dosare ce vizau cazuri de contrabanda cu spirt.

12 noiembrie 1999. Inainte de a pleca definitiv, Guvernul Sturza a impartit, printr-o hotarare adoptata deja dupa destituire, apartamente la trei deputati din ADR, Vladimir Ciobanu (Snegur), Vitalia Pavlicenco (PFD) si Eugen Stirbu (PD). Cu cateva zile mai inainte Guvernul, printr-o alta hotarare, mai acordase apartamente clientelei politice a lui Sturza, viceministrilor de stat, Valeriu Lazar si Nicolae Morgun, precum si sefului Inspectoratului fiscal principal de stat, Mihai Pop.

Coruptia si Ex-procurorul General Valeriu Catana

Intr-o interventie publica in plenul Parlamentului, Iurie Rosca l-a acuzat pe Dumitru Diacov de faptul ca acesta il proteja pe Valeriu Catana, aflat atunci in functia de Procuror General. Ulterior, in cadrul unei sedinte secrete a Parlamentului, generalul Nicolae Alexei, seful Departamentului anticoruptie, l-a acuzat pe Procurorul General de clasarea ilegala a unor dosare, in care era dezvaluita implicarea unor persoane sus-puse din Guvern si Parlament in afaceri necurate.
Peste un timp, sub presiunea deputatilor crestin-democrati, Valeriu Catana a demisionat, desi Dumitru Diacov s-a opus vehement. In locul acestuia a fost desemnat Mircea Iuga, ruda prin alianta cu Gheorghe Marin (PD), cunoscut pentru implicarea in diverse afaceri dubioase. Iuga a continuat activitatea predecesorului sau, remarcandu-se prin inversunarea cu care a acoperit matrapazlacurile protectorilor sai din Parlament, Dumitru Diacov, Mircea Snegur, Vladimir Voronin si Valeriu Matei. Mircea Iuga continua sa-l haituiasca pe generalul Alexei, fabricandu-i dosare penale la indicatia patronilor sai. Mircea Iuga a avut un rol important si in exonerarea lui Voronin cu ocazia acuzarii acestuia de catre crestin democrati de profanare a simbolurilor de stat. Voronin a afirmat public ca tricolorul Romaniei este un "drapel fascist". Evident, Voronin nu a patit nimic dupa comiterea propozitiei, cel putin pana in momentul de fata.

Deputatii crestin-democrati au calificat aceasta afirmatie drept un delict grav, care cade sub incidenta articolului 203 din Codul Penal, ce stabileste sanctiuni drastice pentru profanarea simbolurilor nationale de stat, sub forma de amenda sau privatiune de libertate de la trei pana la sapte ani. Ei au sesizat oficial Procuratura Generala asupra acestui caz dar raspunsul Procurorului General a fost ca nu are motive serioase pentru intentarea unui dosar penal in cazul Voronin.

Generalul Alexei a intrat in coliziune cu Procuratura, controlata de Diacov, inca din 1998, cand a dat in vileag complicitatea dintre structurile mafiote si Parchet. Astfel in 1998 au fost clasate, la indicatia Procuraturii Generale, 5 dosare penale privind contrabanda cu tigari, care se refereau la marfuri in valoare totala de 5,5 milioane dolari. Alexei a aratat ca are date ca pentru clasarea acestui dosar s-au platit aproximativ 10 procente din suma mentionata. Generalul a declarat ca tot spirtul adus in Republica Moldova vine prin contrabanda in regim de tranzit, dar este depozitat la depozitele vamale, care sunt proprietate privata. O treime din cantitatile de spirt este folosita pentru falsificarea bauturilor alcoolice, iar restul se exporta in Ucraina, Belarus si Rusia. „igarile care se vand pe piata republicii si care sunt declarate ca provenind din SUA ori Irlanda de Nord, se fabrica, de fapt, pe Marea Neagra, pe patru vapoare, si din tutun moldovenesc.

Din datele Directiei pentru combaterea infractiunilor economico-financiare a Ministerului de Interne rezulta ca majoritatea dosarelor economice intentate de politie au fost clasate. In cursul anului trecut au fost clasate de catre organele de ancheta si judecatorii 2000 din cele 3483 de dosare intentate de politie.

Comisia de ancheta a fost sabotata de Procuratura Generala

28 octombrie 1998. Iurie Rosca, presedintele PPCD, a acuzat Procuratura Generala de obstructionarea activitatii Comisiei de ancheta a Parlamentului. Membri ai comisiei au incercat sa solicite materiale de la Procuratura Generala dar raspunsul procurorului a fost categoric: nu voi permite accesul in institutia mea decat cu permisiunea presedintelui Parlamentului, Dumitru Diacov ceea ce dovedeste faptul ca Procurorul General este protejat de acesta si isi aroga dreptul de a clasa sau de a deschide dosare penale dupa cum doreste. Astfel a fost inmormantat cazul vanzarii ilegale a MIG-urilor. La fel s-a intamplat si cu acuzatiile aduse ministrilor din guvernul Sturza - Filat, Arapu, Bulgari sau Pasat. Desi Curtea de Conturi a semnalat nenumarate incalcari ale legii din partea acestora, Procuratura Generala a considerat ca nu are motive intemeiate pentru intentarea unor dosare ceea ce demonstreaza ca flagelul coruptiei a atins proportii inimaginabile, cu concursul nemijlocit al conducerii Parlamentului si al Procuraturii Generale.

Contraatacul mafiei politice - Dizolvarea Comisiei parlamentare de Ancheta

Comisa de ancheta a lezat interesele personale ale unor factori politici si de stat care in scurt timp si-au strans randurile si au trecut la masuri active fiind in final lichidata la presiunea lui Dumitru Diacov si a comunistilor. La sedinta ADR din data de 01 iunie 1999 presedintele Parlamentului, Dumitru Diacov, a anuntat retragerea reprezentantilor BpMDP din Comisia de ancheta.

In contextul discutiilor asupra privatizarii sectoarelor vinificatiei si tutunului, deputatul comunist Vadim Misin l-a acuzat pe vicepresedintele Parlamentului, Iurie Rosca, de faptul ca nu ar respecta decizia Comisiei de ancheta a Parlamentului, ai carei membri s-au pronuntat pentru amanarea privatizarii Combinatului de Tutun din Chisinau, unde au fost semnalate grave nereguli. Vadim Misin a anuntat retragerea reprezentantilor grupului parlamentar al comunistilor din Comisia de ancheta a Legislativului, dupa care intreg grupul a parasit sala de sedinte.

Potrivit lui Iurie Rosca, pozitia deputatilor comunisti era determinata de faptul ca nu a fost acceptata propunerea acestora de a instala un reprezentant al partidului comunistilor in fruntea Combinatului de Tutun, propunere facuta la una din sedintele Comisiei de ancheta.

17 februarie 2000. La propunerea deputatului Vladimir Ciobanu (Snegur), spicherul Parlamentului, Dumitru Diacov (PD), a supus votului demiterea lui Iurie Rosca din functia de vicepresedinte al Legislativului si a lui Eugen Garla din functia de presedinte al Comisiei Parlamentare pentru Economie, Industrie si Privatizare.
Existau mai multe motive politice de colaborare dintre fostii comunisti din gruparile lui Snegur si Diacov cu actualii comunisti ai lui Voronin. Acestia s-au reunit pentru a compromite incercarile de tragere la raspundere a demnitarilor corupti din varful puterii, creand, astfel, un triumvirat Voronin-Snegur-Diacov, sudat destul de temeinic prin interese de clan, cu caracter strict financiar.

Agresiuni impotriva fruntasilor crestin-democrati

Membrii ai grupului parlamentar PPCD precum si a familiilor lor au fost in repetate randuri tinta unor atacuri, amenintari etc. Astfel, in seara de vineri, 28 iulie 2000, Mircea Ciobanu, redactor-sef la editura "Stiinta", fost viceministru al Educatiei si Stiintei, membru al Biroului Permanent al PPCD, in timp ce se intorcea de la serviciu catre casa a fost atacat de doi insi necunoscuti, la circa 200 metri de o statie centrala de troleibuze. L-au lovit cu o ranga de metal in cap, dupa care i-au mai aplicat cateva lovituri in fata. Mircea Ciobanu a fost transportat intr-o stare grava la spitalul de urgenta, cu diagnosticul fractura bilaterala a madibulei, plaga si contuzie in regiunea globului nasului, comotie cerebrala.
In aceeasi seara si aproximativ la aceeasi ora, in alt sector al municipiului Chisinau, deputatul PPCD Dumitru Osipov a fost rapit de niste necunoscuti, tarat intr-un automobil si lovit cu patul pistolului in cap pana si-a pierdut cunostinta. A fost purtat cu pistolul la tampla prin tot orasul, amenintat cu moartea, apoi a fost aruncat din mers din masina, la o intersectie. A fost internat la spital in stare grava.

La 18 octombrie 2000, in plina zi, Sergiu Burca vicepresedintele PPCD, a fost atacat intr-o parcare din preajma Chisinaului de trei criminali. Acestia l-au fortat sa intre pe bancheta din spate a masinii si l-au dus intr-o padure din apropiere cu scopul declarat de a-l asasina. A fost lovit in repetate randuri cu cutitul in fata, si s-a tras asupra sa. Din fericire, Sergiu Burca, a reusit sa se elibereze si sa scape cu viata.
In dimineata zilei de sambata, 21 octombrie 2000, in drum spre Bucuresti, Iurie Rosca a fost victima unui ciudat accident rutier pe soseaua Buzau-Bucuresti. Masina acestuia a reusit sa evite la limita ciocnirea cu un TIR, ce venea frontal, pe contrasens, cu doua randuri de faruri aprinse, in plina viteza. Autoturismul in care se afla presedintele PPCD a intrat intr-un podet de beton si a luat foc. Iurie Rosca si soferul sau au reusit sa iasa din masina, care s-a rasturnat de doua ori, inainte ca aceasta sa explodeze si sa arda complet.

Aceasta serie continua un val de agresiuni fizice declansat acum cativa ani. Pana in prezent nu au fost identificati nici asasinii lui Valentin Ciobanu, presedintele organizatiei teritoriale Botanica din Chisinau a PPCD. La 14 septembrie 1998, Valentin Ciobanu a fost omorat cu lovituri de rangi in mijlocul zilei, chiar in pragul casei sale. Pana in prezent asasinii nu au fost gasiti.