|
|
| Ofensiva Rusiei | |
| |
|
|
|
Extinderea atributelor de securitate ale Rusiei in CSI prin Centrul de lupta antitero Crearea de catre Rusia a Centrului Antitero este una dintre replicile evidente la adresa grupului de tari GUUAM. Acordul privind crearea Centrului semnat, anul trecut la Minsk, de Rusia si alte 10 state CSI, a generat grave divergente intre grupul de tari GUUAM (Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan, Moldova) si Rusia care a fortat crearea acestui centru. Tarile GUUAM au dat dovada de rezerve serioase la acest summit, luand in considerare o eventuala utilizare a Centrului de catre Kremlin in propriile sale interese. Rusia foloseste motivatia pericolului terorismului pentru a-si mentine trupele in unele state independente; deasemenea Moscova nu prea face diferenta dintre civilii fara nici o vina si combatantii in Cecenia. Intelesul termenului de "terorism" pentru Moscova si practicile sale antiteroriste difera substantial fata de interpretarea de catre Occident a acestor definitii. Statele GUUAM au facut tot posibilul pentru a limita prerogativele, resursele si mandatul Centrului Anti-tero. Aceste tari au facut tot posibilul pentru a nu autoriza Centrul cu dreptul de a efectua operatiuni secrete pe teritoriul statelor CSI si pentru a nu subordona propriile servicii secrete acestui Centru. Chiar si cei mai apropiati aliati ai Rusiei, Tadjikistan si Bielorusia, au refuzat sa participe la finantarea Centrului. Un alt aliat al Rusiei, Armenia, s-a angajat sa finateze doar 3% din bugetul Centrului, pe cand Rusia - 50%. Moscova ar putea sa consolideze Centrul prin finantare unilaterala de la bugetul Rusiei a unor operatiuni care s-ar petrece sub mandatul centrului. Insa acest fapt ar demonstra fara echivoc ca Centrul este un instrument al politicii nationale ruse - ceea ce ar indeparta si mai mult statele GUUAM de Moscova. Centrul a fost insarcinat cu crearea unei baze de date asupra "organizatiilor teroriste internationale, structurii, liderilor si surselor lor de finantare". Insa, se pare ca informatia acordata de Centru va fi extrem de selectiva. Este usor de presupus ca Centrul "nu va dispune" de informatie privind antrenarea lui Shamil Basaev si a altor sute de teroristi ceceni de catre Serviciul de Informatii al Armatei (GRU) in 1993, cu scopul de a fi trimisi in republica separatista Abhazia sa lupte cu fortele legitime georgiene. In arhiva Centrului vor lipsi si informatiile despre cooperarea trupelor ruse si tadjice cu teroristii din Miscarea Islamica din Uzbekistan in 1999 si 2000. Centrul nu va da informatii nici despre trimiterea de catre serviciile secrete ruse a ofiterilor KGB si OMON in Transnistria. Acei ofiteri pana astazi sunt controlati de catre Vladimir Antiufeev, care este si acum cautat de justitia din Letonia pentru crimele comise in 1991. In concluzie, centrul nu va divulga rolul serviciilor secrete ruse in provocarea instabilitatii in CSI printr-un terorism manipulat in interesele Moscovei. Tarile GUUAM, cu exceptia Moldovei, au conditionat participarea la operatiunile Centrului cu conditia ca acestea sa corespunda legislatiilor si intereselor nationale. Desi aceste state sunt interesate in prevenirea terorismului, ele au avut ocazia sa sufere din cauza aplicarii selective a conceptului de terorism de catre Moscova. Pentru a face fata terorismului, GUUAM prefera sa conteze pe asistenta organizatiilor internationale si a Occidentului in general. Participarea Moldovei la centrul Anti-tero contravine principiilor declarate de participare in CSI. Pana acum Moldova a evitat sa faca parte din structurile militare, acum insa odata cu semnarea acordului privind Centrul Anti-tero, Moldova se implica in CSI mai mult decat economic sau politic. Chiar daca putem accepta ideeea ca Moldova participa la Centrul Anti-tero in cadrul vreunui targ cu Rusia (de exemplu privind crearea unei piete libere CSI, sau anumite cedari pe problema Transnistriei), rezultatul nu este vizibil. Chisinaul ofera posibilitatea (teoretica deocamdata) unor servicii secrete din CSI sa actioneze legal pe teritoriul sau sub mandatul Centrului. Adica, teoretic, exista posibilitatea ca serviciile secrete ruse sau ucrainene sa intreprinda legal, cu autorizatia Centrului, actiuni "anti-teroriste" impotriva unor pretinsi "teroristi" pe teritoriul Moldovei, spre exemplu. Ilie Ilascu tot de "terorism" a fost acuzat si condamnat, doar ca atunci ilegalitatea celor intreprinse de Tiraspol era incontestabila, acum insa s-ar putea sa nu fie. In plus activitatile antiteroriste presupun utilizarea unui impoartant aparat informativ care va avea cale libera de actiune pe teritoriul Moldovei de acum incolo, in deplina legalitate. Cea mai buna dovada a importantei acordate Moldovei in acest context este prezenta la Chisinau, in perioada 14 - 15 februarie, in mijlocul campaniei electorale, a marelui sef al FSB, Serviciul Federal de Securitate al Rusiei. Nikolai Patrusev s-a intalnit cu Lucinschi, dupa ce a trecut prin Tiraspol si a semnat, impreuna cu Valeriu Pasat, seful SIS, serviciul de Informatii si Securitate al Moldovei un document care consfinteste cadrul de colaborare dintre cele doua servicii. Colaborare este mult spus, deoarece SIS este compus in mare parte tot din fosti ofiteri ai KGB. Un termen mai potrivit ar fi subordonare, iar protocolul asigura in primul rand cadrul legal de actiune a aparatului de informatii al Rusiei pe teritoriul Moldovei, evident "in scopul prevenirii terorismului, contrabandei si al criminalitatii organizate". Mai mult, Nikolai Patrusev I-a anuntat pe Lucinschi ca a "recomandat" - a se intelege ordonat - serviciilor speciale transnistrene "sa stabileasca relatii de colaborare cu Chisinaul", ceea ce inseamna ca structura retelei ex-KGB va actiona unitar pe intreg teritoriul Moldovei, indiferent de separatia dintre Tiraspol si Chisinau. Un alt aspect interesant este declaratia sefului FSB cu privire la armamentul aflat in Transnistria. Potrivit acestuia "integritatea si securitatea patrimoniului militar vor fi asigurate de institutia sa" aspect cel putin ciudat daca avem in vedere faptul ca tehnica militara si efectivele sunt in grija Armatei iar nu a FSB. Se poate afirma ca aceasta precizare indica o extindere a atributiilor FSB, si deoarece paza patrimoniului militar presupune, nu-i asa ?, un personal numeros si calificat, iata si justificarea oficiala a prezentei unui numar sporit de cadre ale serviciului in regiune. Intra-devar, dupa cum anunta publicatia (recunoscuta a fi oficios al KGB) "Nezavisimaia Gazeta" inca din luna august a anului trecut, "Moldova, in pofida dimensiunilor sale mici si a posibilitatilor corespunzatoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie in CSI." Pina una alta Moldova este pe cale sa devina capul de pod al aparatului de informatii al Rusiei si principala cale de acces in Romania, respectiv, in Uniunea Europeana. Sute de mii de cetateni rusi au posibilitatea de a-si obtine cetatenia romana, fara prea mare dificultate. Din 15 martie 2000 cetatenia romana se poate obtine de la Inspectoratele Judetene de Politie nu doar de la oficiul consular din Chisinau. In temeiul articolului 37 din Legea nr. 21/1991, cererile se pot depune si la sediile serviciilor teritoriale de pasapoarte, straini si probleme de migrari din judetele Bacau, Botosani, Braila, Galati, Iasi, Suceava si Vaslui. Pentru dobandirea cetateniei romane este necesar, practic, un singur act care sa ateste ca solicitantul este de origine romana. Pentru persoanele nascute in perioada in care Basarabia a fost parte integranta a statului roman, procedura este simpla, deoarece atat in certificatul de nastere, de botez si de casatorie este specificata cetatenia romana. Nu persoanele de peste 60 de ani se inghesuie insa sa-si obtina cetatenia. Orice rus sau ucrainean nascut dupa 1944, care vrea sa capete si cetatenie romana o poate obtine foarte usor prin achizitionarea acte doveditoare ca solicitantul provine dintr-o familie romaneasca: certificatul de nastere al parintilor, sau chiar al bunicilor, certificate de deces, de casatorie, de botez - care sunt eliberate ori de functionarii predispusi la mita ai primariilor ori de catre parohii. Se estimeaza ca un numar de 150 000 de cetateni moldoveni au dobandit si cetatenia romana, desi Moldova nu permite dubla cetatenie, tocmai pentru a nu se trezi cu cateva sute de mii de romani cu drept de vot ca traverseaza Prutul la alegeri. Romania insa si-a asigurat atat votantI suplimentari cat si rol de placa turnanta a serviciilor rusesti, dar si a structurilor criminale (care de altfel se confunda deseori cu membrii serviciilor) pentru care legea romaneasca privind redobandirea cetateniei este o mana cereasca. Visul oricarei structuri informative este gasirea unor modalitati legale de mascare a identitatii care sa asigure infiltrarea cu acte in regula ori actiunea informativa sub steag strain. Noua doctrina de securitate a Rusiei Premize ale reeditarii razboiului rece Dezmembrarea U.R.S.S. si retragerea strategica, de 1.400 km, a trupelor sovietice din Europa Centrala si de Est avea sa surprinda lumea occidentala in postura unui spectator stupefiat. Aceasta "miscare strategica" a U.R.S.S. a determinat izbucnirea valului de revolutii din 1989, care au dus la modificarea echilibrului de putere, la disparitia bipolaritatii si la aparitia de noi centre de putere. In acest haos geopolitic, generat de sfarsitul razboiului rece, se desfasoara un amplu proces de redefinire a raporturilor internationale, cu implicatii directe asupra securitatii europene si mondiale. In ce-o priveste, la inceput de secol 21, Rusia traverseaza una dintre cele mai delicate etape ale istoriei sale. In timp ce Uniunea Sovietica era o superputere cu interese globale, Rusia este nevoita sa-si rezume pretentiile la statutul de mare putere cu interese regionale, statut amenintat in primul rand de vecinii apropiati. Criza economica, nereglementarea relatiilor intre centru si o parte a periferiei, amenintarea cu dezintegrarea teritoriala sau, in orice caz, rezistenta la procesele de reintegrare pe teritoriul C.S.I., necesitatea politica de sedimentare a pozitiei sale de mare putere independenta pe esichierul international, temerile ca Federatia Rusa va intra in economia mondiala preponderent prin materiile ei prime, in vreme ce alte mari puteri se manifesta deja ca puteri ale stiintei, ca producatoare de tehnologie inalta - toate acestea sunt trasaturi ale unei perioade dificile. Razboiul din Kosovo si izgonirea Rusiei din regiunea sud-est europeana a determinat Rusia sa caute incheierea unor aliante cu China si cu Iranul pentru a contracara puterea hegemonica a Statelor Unite. Acum ea incearca sa restabileasca relatiile sale cu Coreea de Nord si cu Vietnamul. Toate aceste state pot fi folosite ca parghii de presiune asupra Vestului in regiuni de importanta globala: Golful Persic, apoi triunghiul China-Coreea-Japonia si de-a lungul rutelor navale din sud-estul Asiei. Kosovo reprezinta poarta de intrare in regiuni de interes primordial pentru occidentali - conflictul arabo-izraelian, Irakul si Iranul, Afganistanul, Caspica si Transcaucazia. Intrarea NATO in Balcani a plasat Occidentul la usa unor resurse atat de uriase incat ar putea insemna zeci de ani de bunastare economica pentru membrii Aliantei. Stabilitatea in Europa de Sud este esentiala pentru protejarea intereselor occidentale si reducerea pericolelor care vin de departe, din Est. Prezenta militara a S.U.A. In zona Kosovo, impreuna cu alte state europene membre ale N.A.T.O., dar si in Albania si Macedonia, unde au fost instalate antene militare americane, provoaca ingrijorare la Ministerul Apararii din Moscova. Perspectiva extinderii N.A.T.O. spre est a redesteptat interesul Rusiei fata de Orientul Mijlociu si Asia Centrala, ducand la implicarea sa crescanda in aceste regiuni. Livrarile de arme si tehnologie militara au constituit si constituie principalul mijloc de promovare a intereselor politice si strategice ruse in Orientul Mijlociu. Rusia a exportat in anul 2000 armament in valoare de aproximativ 4 miliarde dolari, suma care constituie un record pentru Rusia. Comparativ, din vanzarile de armament au fost obtinute 2,5 miliarde dolari in 1998 si 3,5 miliarde in 1999. Cel putin conform estimarilor oficiale. Piata reala, apreciaza unele surse, este de trei - patru ori mai mare. Rusia, al patrulea furnizor de arme din lume, dupa SUA, Marea Britanie si Franta, a facut eforturi, urmate de succese, in ultimii ani, pentru a-si mari segmentul de piata in acest sector. Astfel, ea a anuntat recent reluarea vanzarilor de arme in Iran, in dauna Washington-ului. India deasemenea este aproape in intregime inarmata de Rusia. Conform oficialilor companiei "Rosoboronexport", nascuta din fuziunea "Rosvoorujenie" si "Promexport", care controleaza exporturile de armament ale tarii, India a achizitionat o treime din armele exportate in cursul anului 2000. India si Rusia au semnat, inca din decembrie 1991, un contract in valoare de peste 3 miliarde dolari, unul dintre cele mai importante de la destramarea fostei Uniuni Sovietice, care se refera la producerea, sub licenta, a 140 de avioane de vanatoare Suhoi SU-30MKI, intr-un interval de 17 ani. In data de 7 februarie, seful CIA, George Tenet, a afirmat, in cadrul unei audieri in fata U.S. Senate Select Committee on Intelligence, ca Rusia de astazi, respectiv directia politicii sale externe din momentul aparitiei in fruntea statului a echipei lui Vladimir Putin, ofera motive serioase de ingrijorare comunitatii de informatii a Statelor Unite. Cea mai importanta amenintare impotriva hegemoniei Statelor Unite nu provine doar din domeniul actiunilor de militare si de spionaj ale Rusiei, ci mai ales din actiunile diplomatice declansate de administratia Putin in scopul accentuarii unei sciziuni intre Europa si Statele Unite. Europenii tind sa devina "aliati suspecti" pentru Washington situatie care va fi exploatata si fructificata de Putin, impotriva intereselor americane. Rusia isi foloseste comertul de armament si exportul de tehnologie pentru a reface legaturile cu China, India si Iran, in scopul diminuarii influentei americane in lume, reincepand astfel traditionala competitie a marilor puteri. Pe langa aceasta miscare strategica se adauga reorientarea asupra fostelor republici sovietice. seful CIA s-a referit in acest context la "utilizarea de presiuni tactice asupra Georgiei" si la santajul la adresa Moldovei unde Rusia "conditioneaza retragerea fortelor militare de pe teritoriul tarii de achitarea datoriilor in domeniul energetic". Prestigioasa agentie privata de informatii STRATFOR, cu sediul in Texas, atragea atentia, la inceputul lunii februarie, asupra unei interesante reorientari in domeniul militar pe care se presupune ca ar urma s-o execute Putin in scurt timp, interpretata de STRATFOR ca un indiciu al accentuarii rolulului armamentului nuclear in doctrina militara a Rusiei. Informatia de la care pleca analiza STRATFOR era ca Putin intentioneaza sa-l inlocuiasca pe seful Marelui Stat Major, generalul Anatoli Kvasnin, cel care initiase, la inceputul anului 2000 un plan de dezvoltare a capacitatii militare a Rusiei punand accentul pe modernizarea armamentului conventional. Conceptia lui Kvasnin era ca principalele amenintari la adresa Rusiei isi au ca sursa zonele invecinate astfel ca armamentul nuclear nu ar reprezenta o optiune. La acea vreme se parea ca Kvasnin a castigat in disputa cu Ministrul Apararii, Igor Sergheev, care este reprezentantul unui curent de opinie militar ce considera ca Rusia trebuie sa puna accent pe sistemul nuclear strategic, mai vast dar mai putin performant decat al Statelor Unite, dar nu mai putin amenintator. Relansarea de catre noua administratie americana a programului National Ballistic Missile Defense a readus pe primul plan conceptia adversarilor lui Kvasnin, de intarire a rolului corpului Fotelor de Rachete Strategice, al carei comandant sef a fost Igor Sergheev. Sergheev considera ca echilibrul intre superputeri si descurajarea ripostei nu poate fi asigurat decat prin cresterea potentialului nuclear si a cerut marirea cheltuielilor in domeniul bugetului militar si directionarea acestora in favoarea arsenalului nuclear. Pe scurt, daca analizele STRATFOR se confirma, inseamna ca vom asista la o reeditare a razboiului rece, cu toate consecintele politice ce decurg de aici. In ce priveste Moldova, ca orice zona de frontiera inzestrata cu o baza militara avansata, este de presupus ca va deveni mai importanta decat pana acum pentru Rusia. Provocarea caspica Regiunea caspica, pana mai ieri un lac sovieto-iranian, are o crescuta importanta globala. Acest spatiu caspic reprezinta al treilea mare bazin petrolifer al lumii, dupa Golful Persic si Siberia, fiind in acelasi timp o "Mecca a petrolului", loc de pelerinaj pentru presedinti de state, magnati ai petrolului si ai finantei mondiale, un punct de convergenta si disputa ai celor doi mari actori ai scenei relatiilor internationale: S.U.A. si Federatia Rusa. Astazi, sudul Asiei Centrale traieste in miscarea curentelor politico-religioase ale Orientului Mijlociu, in timp ce nordul este aspirat de lumea siberiana. Asia Centrala a redevenit un mare actor al relatiilor internationale iar aceasta regiune, inca necunoscuta europenilor in mare parte, va capata o importanta hotaratoare, din punct de vedere geopolitic si geostrategic, gratie populatiei sale musulmane si apropierii strategice de Orientul Mijlociu si Asia de Sud. Potentialul regiunii este imens. Potrivit Adminstratiei americane de Informare in materie de Energie din cadrul Departamentului de Stat al Energiei, potentialul energetic combinat al rezervelor Azerbaijanului, Kazakstanului si Turkmenistanului ajunge la o cifra ce variaza intre 16 si 19 miliarde barili de petrol si de la 139 la 334 trilioane de metri cubi de gaz natural. Unele estimari sustin ca in zona rezervele de petrol sunt cuprinse intre 42 si 200 miliarde barili. Per total, potentialul regiunii rivalizeaza cu cel al Golfului Persic. Moscova are mari interese strategice in Asia Centrala. Retragerea fortelor militare rusesti ar favoriza cresterea puterii fortelor islamice care ar putea ameninta apoi Rusia in interiorul frontierelor sale. O zona de securitate constituita din state tampon este indispensabila. Evenimentele din Caucaz, incercarea de infiintare, in Cecenia, a unui stat sustinut de tari islamice pe teritoriul Rusiei reprezentau o provocare majora, care daca ar fi fost finalizata ar fi dus la separarea Transcaucazului de Rusia, blocand accesul la Asia Centrala. Lupta pentru controlul, exploatarea si transportul energiei va deveni tema principala a confruntarii surde dintre Rusia, cea care detine accesul la resurse si lumea Occidentala, respectiv Statele Unite, marcate de o nesatioasa foame de energie. Evolutia geopolitica a Federatiei Ruse in ultimul an demonstreaza ca occidentalizarea Rusiei a dat gres, iar Moscova nu va mai juca dupa regulile Vestului. Rusia respinge modelul unei lumi unipolare, dominata de S.U.A. si se pregateste sa ridice din nou manusa confruntarii cu Statele Unite. Replica Rusiei o constituie noul concept al securitatii sale nationale, prin care se face posibila recurgerea la armele nucleare nu numai in cazuri extreme. Noua doctrina permite utilizarea tuturor fortelor si echipamentelor de care dispune tara, inclusiv a armelor nucleare, daca trebuie respinsa o agresiune armata, iar toate celelalte mijloace de reglementare a crizei au fost epuizate sau s-au dovedit ineficiente. Amenintarea cu arma nucleara, intimidarea strategica specifica perioadei razboiului rece revine astfel in politica mondiala. Noul concept a fost elaborat, se motiveaza, in conditiile in care un numar de state incearca sa slabeasca si sa marginalizeze Rusia. Un alt principiu de baza al doctrinei consta in utilizarea fortei pentru solutionarea tulburarilor interne. Pe de alta parte, in vederea contracararii Statelor Unite, Rusia a reactivat mai vechiul triunghi strategic Rusia-China-S.U.A. si cauta sa-si extinda influenta directa asupra Eurasiei. Dupa volumul P.I.B., economia Chinei, care in 1991 se situa pe locul 10 in lume, a ajuns, in 1997, pe locul 7, dupa S.U.A., Japonia, Germania, Franta, Italia si Marea Britanie. Intre 1979 si 1997 ritmul de crestere al P.I.B.-ului chinez a fost de 9,8% pe an, conferindu-se astfel Chinei o pozitie privilegiata in arena relatiilor economice si politice internationale. Intre 1979 si 1997, volumul total al investitiilor directe de capital strain a insumat peste 220 miliarde dolari S.U.A., iar imprumuturile primite de China s-au ridicat la 139 miliarde dolari. 300 din cele mai mari 500 de companii multinationale din lume au investit in China, fiind create peste 300.000 de intreprinderi cu investitii straine, care furnizeaza peste 14% din productia industriala a tarii. Previziunile Bancii Mondiale pentru anul 2020 situeaza China, cu un P.I.B. de 20.004 milioane dolari, pe primul loc in lume, urmata de S.U.A. cu 13.470, Japonia cu 5.052, India cu 4.802, Indonezia cu 4.157, Coreea de Sud cu 3.412, Germania cu 2.687 etc. Se poate concluziona ca in perspectiva mileniului III vor avea loc mutatii majore in raporturile de putere economica si, drept urmare, in raporturile de putere militara pe plan mondial. Dupa agresiunea N.A.T.O. asupra Iugoslaviei, Rusia a vandut Chinei tehnologie militara performanta. Au crescut raporturile ruso-chineze de colaborare in domenii care deocamdata nu figureaza pe lista armamentelor, ca de pilda, rachetele si tehnologiile spatiale. La inceputul lunii martie 2000 Rusia a convenit sa sprijine China in crearea unei statii spatiale orbitale. Parteneriatul ruso-chinez a atins un nivel de cooperare de neimaginat numai cu un deceniu in urma. Frontiera care separa cele doua tari a fost stabilita definitiv, eliminandu-se astfel una din principalele surse de tensiune din relatiile bilaterale. China a cumparat echipament militar rusesc in valoare de miliarde de dolari, de la avioanele de lupta SU-27 pana la cele mai moderne nave de lupta achizitionate in 1999. China are bani, dar nu dispune de tehnologie si personal calificat. Rusia are oameni de stiinta cu inalta calificare, dar nu dispune de bani. In perspectiva mileniului III, China ar putea furniza nu numai fondurile necesare pentru cercetare si dezvoltare, dar si o piata gigantica, dupa ce armele ies de pe linia de fabricatie. Rusia nu poate ramane indiferenta la concentrarea la flancul sudic al C.S.I. a unor state care sunt pe cale de a deveni baze NATO, ar putea detine arme de distrugere in masa sau care doresc sa achizitioneze astfel de arme, intr-un context care ofera toate variantele instabilitatii, de la tensiuni etnice, pana la contestatii teritoriale, de la integrismul religios, la imperialismele regionale. Analizand evenimentele din Cecenia, evolutiile politico-diplomatice ale Rusiei fata de Statele Unite, Uniunea Europeana si China, devine evident ca Moscova nu va permite cu nici un pret dezintegrarea Federatiei Ruse si va continua procesul de revenire, pe diferite cai, la vechile frontiere ale U.R.S.S. Moldova, aflata in flancul sudic si considerata zona tampon deopotriva de NATO si de Rusia se va afla vrand nevrand comprimata intre doua puternice campuri de forta, cu putine sanse de a-si gasi o cale de iesire in absenta unei noi orientari a sovaielnicei sale politicii externe si fara sprijinul Romaniei. Cu cat Rusia se indeparta mai mult de Occident, cu atat era mai necesara o declaratie de intentii pro-europeana fara ambiguitati de la Chisinau. De la un moment dat insa, ca urmare a politicii sale mult prea obedienta Moscovei, Moldova a incetat sa mai prezinte vreun interes deosebit atat pentru Bruxelles, si chiar mai mult, pentru Bucuresti. Moldova nu este membru asociat la UE. Importanta sa pentru securitatea Rusiei este mai mare decat insemnatatea Moldovei pentru Europa, ceea ce inseamna ca Moldova trebuie sa se rupa singura de Rusia, fara a conta prea mult, la inceput, pe tarile europene. O dovada ca Rusia ia in serios ceea ce considera a fi spatiul sau de securitate este si ceea ce se intampla acum la Chisinau din punct de vedere politic, unde interventia Moscovei este deja vizibila, pe fata. Noua configuratie politica a Republicii Moldova va fi aceea care va conveni Rusiei, iar viitoarea Coalitie de guvernare este deja stabilita. Legile care urmeaza sa fie adoptate de urgenta de viitorul Parlament sunt gata scrise, nu trebuie decat traduse din rusa, iar una dintre acestea va avea in vedere statutul bazelor militare rusesti pe teritoriul Moldovei. Pe scurt Rusia si-a luat inapoi jucaria si a lasat Romaniei podurile de flori. Si ca sa nu ramanem nelamuriti ne-a trimis si un mesaj in clar: "S Rossiei na veciniie vremena!" |
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
 |
|